Cauta un cuvant


putea - PUTEÁ, pot, vb. II. Tranz. 1. A fi în stare, a avea puterea, a se simţi capabil de a înfăptui un lucru. ♢ Loc. adv. Cum poate (sau pot, poţi etc.) = pe măsura posibilităţilor. ♢ Expr. Cât (sau ce) îi poate (cuiva) capul (sau pielea, cojocul, etc.) = cât (sau ce) este în stare să facă cineva, ce posibilităţi, câtă rezistenţă are cineva. A nu mai putea (de...) = a) a fi copleşit de un seniment sau de o senzaţie puternică; b) (fam.) a nu-i păsa, a nu se sinchisi de ceva sau de cineva. 2. A avea posibilitatea, mijloacele, condiţiile necesare sau ocazia de a înfăptui, de a face ceva, a-i fi ceva cu putinţă. 3. A exista posibilitatea sau probabilitatea, a fi posibil, a fi cu putinţă ca un lucru să se întâmple. ♢ Expr. Ce (sau când, unde) poate să fie? = ce (sau când, unde) să fie? ♢ Refl. impers. Cum se poate să nu înveţe? (Loc. adv.) De nu se mai poate (sau cât se poate, cum nu se poate mai mult) = foarte, din cale-afară. (Expr.) Se prea poate = e (foarte) posibil. ♦ (La prez. ind. pers. 3 sg., cu valoare adverbială) E posibil, e cu putinţă. ♢ Loc. adv. Peste poate = cu neputinţă, imposibil. Fără doar şi poate = neîndoielnic, sigur, precis. 4. A avea voia, dreptul de a face ceva. ♦ Refl. impers. A fi permis sau îngăduit. Se poate intra? 5. A avea motive, a avea justificare, a fi îndreptăţit să facă, să spună, să creadă ceva. 6. A fi indicat, nimerit, potrivit, a fi bine să..., a fi cazul să, ..; a se cuveni, a se cădea. [Prez. ind. şi: (pop.) poci] – Lat. potere (= posse).

putea - PUTEÁ, pot, vb. II. Tranz. 1. A fi în stare, a avea puterea, a se simţi capabil de a înfăptui un lucru. ♢ Loc. adv. Cum poate (sau pot, poţi etc.) = pe măsura posibilităţilor. ♢ Expr. Cât (sau ce) îi poate (cuiva) capul (sau pielea, cojocul, etc.) = cât (sau ce) este în stare să facă cineva, ce posibilităţi, câtă rezistenţă are cineva. A nu mai putea (de...) = a) a fi copleşit de un seniment sau de o senzaţie puternică; b) (fam.) a nu-i păsa, a nu se sinchisi de ceva sau de cineva. 2. A avea posibilitatea, mijloacele, condiţiile necesare sau ocazia de a înfăptui, de a face ceva, a-i fi ceva cu putinţă. 3. A exista posibilitatea sau probabilitatea, a fi posibil, a fi cu putinţă ca un lucru să se întâmple. ♢ Expr. Ce (sau când, unde) poate să fie? = ce (sau când, unde) să fie? ♢ Refl. impers. Cum se poate să nu înveţe? (Loc. adv.) De nu se mai poate (sau cât se poate, cum nu se poate mai mult) = foarte, din cale-afară. (Expr.) Se prea poate = e (foarte) posibil. ♦ (La prez. ind. pers. 3 sg., cu valoare adverbială) E posibil, e cu putinţă. ♢ Loc. adv. Peste poate = cu neputinţă, imposibil. Fără doar şi poate = neîndoielnic, sigur, precis. 4. A avea voia, dreptul de a face ceva. ♦ Refl. impers. A fi permis sau îngăduit. Se poate intra? 5. A avea motive, a avea justificare, a fi îndreptăţit să facă, să spună, să creadă ceva. 6. A fi indicat, nimerit, potrivit, a fi bine să..., a fi cazul să, ..; a se cuveni, a se cădea. [Prez. ind. şi: (pop.) poci] – Lat. potere (= posse). PUTEÁ vb. 1. a se cădea, a se cuveni. (Se ~ să stăm cu braţele în sân?) 2. a merge. (Aşa nu se mai ~!)

putea - PUTEÁ, pot, vb. II. Tranz. 1. A fi în stare, a avea puterea, a se simţi capabil de a înfăptui un lucru. ♢ Loc. adv. Cum poate (sau pot, poţi etc.) = pe măsura posibilităţilor. ♢ Expr. Cât (sau ce) îi poate (cuiva) capul (sau pielea, cojocul, etc.) = cât (sau ce) este în stare să facă cineva, ce posibilităţi, câtă rezistenţă are cineva. A nu mai putea (de...) = a) a fi copleşit de un seniment sau de o senzaţie puternică; b) (fam.) a nu-i păsa, a nu se sinchisi de ceva sau de cineva. 2. A avea posibilitatea, mijloacele, condiţiile necesare sau ocazia de a înfăptui, de a face ceva, a-i fi ceva cu putinţă. 3. A exista posibilitatea sau probabilitatea, a fi posibil, a fi cu putinţă ca un lucru să se întâmple. ♢ Expr. Ce (sau când, unde) poate să fie? = ce (sau când, unde) să fie? ♢ Refl. impers. Cum se poate să nu înveţe? (Loc. adv.) De nu se mai poate (sau cât se poate, cum nu se poate mai mult) = foarte, din cale-afară. (Expr.) Se prea poate = e (foarte) posibil. ♦ (La prez. ind. pers. 3 sg., cu valoare adverbială) E posibil, e cu putinţă. ♢ Loc. adv. Peste poate = cu neputinţă, imposibil. Fără doar şi poate = neîndoielnic, sigur, precis. 4. A avea voia, dreptul de a face ceva. ♦ Refl. impers. A fi permis sau îngăduit. Se poate intra? 5. A avea motive, a avea justificare, a fi îndreptăţit să facă, să spună, să creadă ceva. 6. A fi indicat, nimerit, potrivit, a fi bine să..., a fi cazul să, ..; a se cuveni, a se cădea. [Prez. ind. şi: (pop.) poci] – Lat. potere (= posse). PUTEÁ vb. 1. a se cădea, a se cuveni. (Se ~ să stăm cu braţele în sân?) 2. a merge. (Aşa nu se mai ~!) puteá vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pot, 2 sg. poţi, perf. s. 1 sg. putúi, 1 pl. putúrăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. poátă; ger. putând; part. putút

putea - PUTEÁ, pot, vb. II. Tranz. 1. A fi în stare, a avea puterea, a se simţi capabil de a înfăptui un lucru. ♢ Loc. adv. Cum poate (sau pot, poţi etc.) = pe măsura posibilităţilor. ♢ Expr. Cât (sau ce) îi poate (cuiva) capul (sau pielea, cojocul, etc.) = cât (sau ce) este în stare să facă cineva, ce posibilităţi, câtă rezistenţă are cineva. A nu mai putea (de...) = a) a fi copleşit de un seniment sau de o senzaţie puternică; b) (fam.) a nu-i păsa, a nu se sinchisi de ceva sau de cineva. 2. A avea posibilitatea, mijloacele, condiţiile necesare sau ocazia de a înfăptui, de a face ceva, a-i fi ceva cu putinţă. 3. A exista posibilitatea sau probabilitatea, a fi posibil, a fi cu putinţă ca un lucru să se întâmple. ♢ Expr. Ce (sau când, unde) poate să fie? = ce (sau când, unde) să fie? ♢ Refl. impers. Cum se poate să nu înveţe? (Loc. adv.) De nu se mai poate (sau cât se poate, cum nu se poate mai mult) = foarte, din cale-afară. (Expr.) Se prea poate = e (foarte) posibil. ♦ (La prez. ind. pers. 3 sg., cu valoare adverbială) E posibil, e cu putinţă. ♢ Loc. adv. Peste poate = cu neputinţă, imposibil. Fără doar şi poate = neîndoielnic, sigur, precis. 4. A avea voia, dreptul de a face ceva. ♦ Refl. impers. A fi permis sau îngăduit. Se poate intra? 5. A avea motive, a avea justificare, a fi îndreptăţit să facă, să spună, să creadă ceva. 6. A fi indicat, nimerit, potrivit, a fi bine să..., a fi cazul să, ..; a se cuveni, a se cădea. [Prez. ind. şi: (pop.) poci] – Lat. potere (= posse). PUTEÁ vb. 1. a se cădea, a se cuveni. (Se ~ să stăm cu braţele în sân?) 2. a merge. (Aşa nu se mai ~!) puteá vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pot, 2 sg. poţi, perf. s. 1 sg. putúi, 1 pl. putúrăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. poátă; ger. putând; part. putút A PUTEÁ pot tranz. (urmat, de obicei, de un verb la conjuntiv sau la infinitiv) 1) A se simţi în stare; a fi capabil sau apt. ♢ A nu mai ~ de ... a) a fi cuprins de un sentiment sau de o senzaţie puternică; b) a nu-i păsa de ... A nu (mai) ~ fără (cineva sau ceva) a avea neapărat nevoie de (cineva sau de ceva). 2) A fi în drept; a avea tot temeiul. Pot confirma. Tribunalul poate executa sentinţa. 3) v. A SE PUTEA. ♢ Poate că e cu putinţă; e posibil. Fără doar şi poate fără nici o discuţie; în mod sigur. /potere

putea - PUTEÁ, pot, vb. II. Tranz. 1. A fi în stare, a avea puterea, a se simţi capabil de a înfăptui un lucru. ♢ Loc. adv. Cum poate (sau pot, poţi etc.) = pe măsura posibilităţilor. ♢ Expr. Cât (sau ce) îi poate (cuiva) capul (sau pielea, cojocul, etc.) = cât (sau ce) este în stare să facă cineva, ce posibilităţi, câtă rezistenţă are cineva. A nu mai putea (de...) = a) a fi copleşit de un seniment sau de o senzaţie puternică; b) (fam.) a nu-i păsa, a nu se sinchisi de ceva sau de cineva. 2. A avea posibilitatea, mijloacele, condiţiile necesare sau ocazia de a înfăptui, de a face ceva, a-i fi ceva cu putinţă. 3. A exista posibilitatea sau probabilitatea, a fi posibil, a fi cu putinţă ca un lucru să se întâmple. ♢ Expr. Ce (sau când, unde) poate să fie? = ce (sau când, unde) să fie? ♢ Refl. impers. Cum se poate să nu înveţe? (Loc. adv.) De nu se mai poate (sau cât se poate, cum nu se poate mai mult) = foarte, din cale-afară. (Expr.) Se prea poate = e (foarte) posibil. ♦ (La prez. ind. pers. 3 sg., cu valoare adverbială) E posibil, e cu putinţă. ♢ Loc. adv. Peste poate = cu neputinţă, imposibil. Fără doar şi poate = neîndoielnic, sigur, precis. 4. A avea voia, dreptul de a face ceva. ♦ Refl. impers. A fi permis sau îngăduit. Se poate intra? 5. A avea motive, a avea justificare, a fi îndreptăţit să facă, să spună, să creadă ceva. 6. A fi indicat, nimerit, potrivit, a fi bine să..., a fi cazul să, ..; a se cuveni, a se cădea. [Prez. ind. şi: (pop.) poci] – Lat. potere (= posse). PUTEÁ vb. 1. a se cădea, a se cuveni. (Se ~ să stăm cu braţele în sân?) 2. a merge. (Aşa nu se mai ~!) puteá vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pot, 2 sg. poţi, perf. s. 1 sg. putúi, 1 pl. putúrăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. poátă; ger. putând; part. putút A PUTEÁ pot tranz. (urmat, de obicei, de un verb la conjuntiv sau la infinitiv) 1) A se simţi în stare; a fi capabil sau apt. ♢ A nu mai ~ de ... a) a fi cuprins de un sentiment sau de o senzaţie puternică; b) a nu-i păsa de ... A nu (mai) ~ fără (cineva sau ceva) a avea neapărat nevoie de (cineva sau de ceva). 2) A fi în drept; a avea tot temeiul. Pot confirma. Tribunalul poate executa sentinţa. 3) v. A SE PUTEA. ♢ Poate că e cu putinţă; e posibil. Fără doar şi poate fără nici o discuţie; în mod sigur. /potere A SE PUTEÁ pers. 3 se poáte tranz. 1) A exista posibilitatea; a fi posibil. ♢ Se prea poate e posibil. Peste poate imposibil. De nu se mai poate peste măsură; la culme. 2) A exista permisiunea; a fi îngăduit. Se poate să intru? /potere

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//