Cauta un cuvant


//
reactiv - REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s.m. 1. Adj. Referitor la reactanţă; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului şi tensiunea electrică. 2. S.m. Substanţă chimică ce dă o reacţie specifică în prezenţa unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.

reactiv - REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s.m. 1. Adj. Referitor la reactanţă; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului şi tensiunea electrică. 2. S.m. Substanţă chimică ce dă o reacţie specifică în prezenţa unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif. REACTÍV s. (CHIM.) agent chimic, (înv.) reagent.

reactiv - REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s.m. 1. Adj. Referitor la reactanţă; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului şi tensiunea electrică. 2. S.m. Substanţă chimică ce dă o reacţie specifică în prezenţa unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif. REACTÍV s. (CHIM.) agent chimic, (înv.) reagent. reactív adj. m., s. m. (sil. re-ac-), pl. reactívi; f. sg. reactívă, pl. reactíve

reactiv - REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s.m. 1. Adj. Referitor la reactanţă; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului şi tensiunea electrică. 2. S.m. Substanţă chimică ce dă o reacţie specifică în prezenţa unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif. REACTÍV s. (CHIM.) agent chimic, (înv.) reagent. reactív adj. m., s. m. (sil. re-ac-), pl. reactívi; f. sg. reactívă, pl. reactíve REACTÍV1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de reactanţă; propriu reactanţei. 2) Care realizează o reacţie; în stareprovoace o reacţie. Forţă ~ă. 3) Care apare sub acţiunea forţei de reacţie; provocat de forţa de reacţie. 4) Care utilizează o asemenea forţă. Avion ~. /
reactiv - REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s.m. 1. Adj. Referitor la reactanţă; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului şi tensiunea electrică. 2. S.m. Substanţă chimică ce dă o reacţie specifică în prezenţa unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif. REACTÍV s. (CHIM.) agent chimic, (înv.) reagent. reactív adj. m., s. m. (sil. re-ac-), pl. reactívi; f. sg. reactívă, pl. reactíve REACTÍV1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de reactanţă; propriu reactanţei. 2) Care realizează o reacţie; în stareprovoace o reacţie. Forţă ~ă. 3) Care apare sub acţiunea forţei de reacţie; provocat de forţa de reacţie. 4) Care utilizează o asemenea forţă. Avion ~. /care are proprietatea de a produce o reacţie chimică. /
//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//