Cauta un cuvant


//
reciproc - RECIPRÓC, -Ă, reciproci, -ce, adj. (Despre acţiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acţionează unul asupra celuilalt, care se influenţează unul pe altul, care vine din amândouă părţile; p. ext. care angajează în egală măsură. ♢ (Log.) Propoziţii (sau judecăţi) reciproce = propoziţii (sau judecăţi) în care subiectul uneia poate deveni predicatul alteia, şi invers. (Gram.) Reflexiv reciproc = formă verbală care arată că acţiunea este făcută în acelaşi timp de două sau de mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind, în general, efectele acţiunii făcute de celelalte. (Mec.) Figură reciprocă = figură cu ajutorul căreia se determină forţele care acţionează în barele unei grinzi cu zăbrele. (Mat.) Ecuaţie reciprocă = ecuaţie care, pe lângă orice soluţie dată, admite ca soluţie şi valoarea inversă a acesteia. Teoremă reciprocă (şi substantivat, f.) = teoremă ale cărei premise sunt concluziile altei teoreme, şi invers. Numere reciproce = numere care, înmulţite unul cu celălalt, dau un produs egal cu unitatea. – Din fr. réciproque, lat. reciprocus.

reciproc - RECIPRÓC, -Ă, reciproci, -ce, adj. (Despre acţiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acţionează unul asupra celuilalt, care se influenţează unul pe altul, care vine din amândouă părţile; p. ext. care angajează în egală măsură. ♢ (Log.) Propoziţii (sau judecăţi) reciproce = propoziţii (sau judecăţi) în care subiectul uneia poate deveni predicatul alteia, şi invers. (Gram.) Reflexiv reciproc = formă verbală care arată că acţiunea este făcută în acelaşi timp de două sau de mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind, în general, efectele acţiunii făcute de celelalte. (Mec.) Figură reciprocă = figură cu ajutorul căreia se determină forţele care acţionează în barele unei grinzi cu zăbrele. (Mat.) Ecuaţie reciprocă = ecuaţie care, pe lângă orice soluţie dată, admite ca soluţie şi valoarea inversă a acesteia. Teoremă reciprocă (şi substantivat, f.) = teoremă ale cărei premise sunt concluziile altei teoreme, şi invers. Numere reciproce = numere care, înmulţite unul cu celălalt, dau un produs egal cu unitatea. – Din fr. réciproque, lat. reciprocus. RECIPRÓC adj., adv. 1. adj. v. mutual. 2. adv. (fam.) viceversa. (- Mulţumesc! – ~!)

reciproc - RECIPRÓC, -Ă, reciproci, -ce, adj. (Despre acţiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acţionează unul asupra celuilalt, care se influenţează unul pe altul, care vine din amândouă părţile; p. ext. care angajează în egală măsură. ♢ (Log.) Propoziţii (sau judecăţi) reciproce = propoziţii (sau judecăţi) în care subiectul uneia poate deveni predicatul alteia, şi invers. (Gram.) Reflexiv reciproc = formă verbală care arată că acţiunea este făcută în acelaşi timp de două sau de mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind, în general, efectele acţiunii făcute de celelalte. (Mec.) Figură reciprocă = figură cu ajutorul căreia se determină forţele care acţionează în barele unei grinzi cu zăbrele. (Mat.) Ecuaţie reciprocă = ecuaţie care, pe lângă orice soluţie dată, admite ca soluţie şi valoarea inversă a acesteia. Teoremă reciprocă (şi substantivat, f.) = teoremă ale cărei premise sunt concluziile altei teoreme, şi invers. Numere reciproce = numere care, înmulţite unul cu celălalt, dau un produs egal cu unitatea. – Din fr. réciproque, lat. reciprocus. RECIPRÓC adj., adv. 1. adj. v. mutual. 2. adv. (fam.) viceversa. (- Mulţumesc! – ~!) recipróc adj. m. (sil. -proc), pl. recipróci; f. sg. reciprócă, pl. recipróce

reciproc - RECIPRÓC, -Ă, reciproci, -ce, adj. (Despre acţiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acţionează unul asupra celuilalt, care se influenţează unul pe altul, care vine din amândouă părţile; p. ext. care angajează în egală măsură. ♢ (Log.) Propoziţii (sau judecăţi) reciproce = propoziţii (sau judecăţi) în care subiectul uneia poate deveni predicatul alteia, şi invers. (Gram.) Reflexiv reciproc = formă verbală care arată că acţiunea este făcută în acelaşi timp de două sau de mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind, în general, efectele acţiunii făcute de celelalte. (Mec.) Figură reciprocă = figură cu ajutorul căreia se determină forţele care acţionează în barele unei grinzi cu zăbrele. (Mat.) Ecuaţie reciprocă = ecuaţie care, pe lângă orice soluţie dată, admite ca soluţie şi valoarea inversă a acesteia. Teoremă reciprocă (şi substantivat, f.) = teoremă ale cărei premise sunt concluziile altei teoreme, şi invers. Numere reciproce = numere care, înmulţite unul cu celălalt, dau un produs egal cu unitatea. – Din fr. réciproque, lat. reciprocus. RECIPRÓC adj., adv. 1. adj. v. mutual. 2. adv. (fam.) viceversa. (- Mulţumesc! – ~!) recipróc adj. m. (sil. -proc), pl. recipróci; f. sg. reciprócă, pl. recipróce RECIPRÓ//C ~că (~ci, ~ce) şi adverbial 1) (despre acţiuni, fenomene etc.) Care se realizează concomitent; care se influenţează unul pe altul; mutual. 2) (despre convenţii, acorduri etc.) Care obligă în egală măsură părţile contractante. /reciprocus

reciproc - RECIPRÓC, -Ă, reciproci, -ce, adj. (Despre acţiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acţionează unul asupra celuilalt, care se influenţează unul pe altul, care vine din amândouă părţile; p. ext. care angajează în egală măsură. ♢ (Log.) Propoziţii (sau judecăţi) reciproce = propoziţii (sau judecăţi) în care subiectul uneia poate deveni predicatul alteia, şi invers. (Gram.) Reflexiv reciproc = formă verbală care arată că acţiunea este făcută în acelaşi timp de două sau de mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind, în general, efectele acţiunii făcute de celelalte. (Mec.) Figură reciprocă = figură cu ajutorul căreia se determină forţele care acţionează în barele unei grinzi cu zăbrele. (Mat.) Ecuaţie reciprocă = ecuaţie care, pe lângă orice soluţie dată, admite ca soluţie şi valoarea inversă a acesteia. Teoremă reciprocă (şi substantivat, f.) = teoremă ale cărei premise sunt concluziile altei teoreme, şi invers. Numere reciproce = numere care, înmulţite unul cu celălalt, dau un produs egal cu unitatea. – Din fr. réciproque, lat. reciprocus. RECIPRÓC adj., adv. 1. adj. v. mutual. 2. adv. (fam.) viceversa. (- Mulţumesc! – ~!) recipróc adj. m. (sil. -proc), pl. recipróci; f. sg. reciprócă, pl. recipróce RECIPRÓ//C ~că (~ci, ~ce) şi adverbial 1) (despre acţiuni, fenomene etc.) Care se realizează concomitent; care se influenţează unul pe altul; mutual. 2) (despre convenţii, acorduri etc.) Care obligă în egală măsură părţile contractante. /reciprocus reciproc

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//