Cauta un cuvant


//
relativ - RELATÍV, -Ă, relativi, -e, adj. 1. Care se referă, se raportează la ceva sau la cineva, care are legătură cu ceva sau cu cineva. ♢ (Gram.) Pronume (sau adverb) relativ = pronume (sau adverb) care face legătura dintre propoziţii subordonate şi cuvinte din propoziţiile regente pe care le determină. Propoziţie relativă (şi substantivat, f.) = a) propoziţie subordonată introdusă printr-un pronume sau adverb relativ; b) propoziţie atributivă. ♢ Loc. prep. Relativ la... = în legătură cu..., referitor la..., cu privire la... 2. Care are o valoare dependentă de anumite condiţii, de un sistem de referinţă etc.; evaluat, determinat cu aproximaţie; condiţionat, limitat, variabil. ♢ Cronologie relativă = cronologie care stabileşte că un eveniment sau un fenomen a avut loc înaintea altuia sau după altul, fără să poată preciza cu exactitate data. Mişcare relativă = deplasare a unui corp faţă de un sistem de referinţă mobil. ♦ Care depinde de un termen în absenţa căruia ar fi fără sens. ♦ (Adverbial) Aproximativ, mai mult sau mai puţin, aproape. 3. Care priveşte relaţia dintre termeni consideraţi independenţi de această relaţie. ♦ Care nu există decât în relaţie cu altceva. – Din fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ.

relativ - RELATÍV, -Ă, relativi, -e, adj. 1. Care se referă, se raportează la ceva sau la cineva, care are legătură cu ceva sau cu cineva. ♢ (Gram.) Pronume (sau adverb) relativ = pronume (sau adverb) care face legătura dintre propoziţii subordonate şi cuvinte din propoziţiile regente pe care le determină. Propoziţie relativă (şi substantivat, f.) = a) propoziţie subordonată introdusă printr-un pronume sau adverb relativ; b) propoziţie atributivă. ♢ Loc. prep. Relativ la... = în legătură cu..., referitor la..., cu privire la... 2. Care are o valoare dependentă de anumite condiţii, de un sistem de referinţă etc.; evaluat, determinat cu aproximaţie; condiţionat, limitat, variabil. ♢ Cronologie relativă = cronologie care stabileşte că un eveniment sau un fenomen a avut loc înaintea altuia sau după altul, fără să poată preciza cu exactitate data. Mişcare relativă = deplasare a unui corp faţă de un sistem de referinţă mobil. ♦ Care depinde de un termen în absenţa căruia ar fi fără sens. ♦ (Adverbial) Aproximativ, mai mult sau mai puţin, aproape. 3. Care priveşte relaţia dintre termeni consideraţi independenţi de această relaţie. ♦ Care nu există decât în relaţie cu altceva. – Din fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ. Relativabsolut

relativ - RELATÍV, -Ă, relativi, -e, adj. 1. Care se referă, se raportează la ceva sau la cineva, care are legătură cu ceva sau cu cineva. ♢ (Gram.) Pronume (sau adverb) relativ = pronume (sau adverb) care face legătura dintre propoziţii subordonate şi cuvinte din propoziţiile regente pe care le determină. Propoziţie relativă (şi substantivat, f.) = a) propoziţie subordonată introdusă printr-un pronume sau adverb relativ; b) propoziţie atributivă. ♢ Loc. prep. Relativ la... = în legătură cu..., referitor la..., cu privire la... 2. Care are o valoare dependentă de anumite condiţii, de un sistem de referinţă etc.; evaluat, determinat cu aproximaţie; condiţionat, limitat, variabil. ♢ Cronologie relativă = cronologie care stabileşte că un eveniment sau un fenomen a avut loc înaintea altuia sau după altul, fără să poată preciza cu exactitate data. Mişcare relativă = deplasare a unui corp faţă de un sistem de referinţă mobil. ♦ Care depinde de un termen în absenţa căruia ar fi fără sens. ♦ (Adverbial) Aproximativ, mai mult sau mai puţin, aproape. 3. Care priveşte relaţia dintre termeni consideraţi independenţi de această relaţie. ♦ Care nu există decât în relaţie cu altceva. – Din fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ. Relativabsolut RELATÍV adj., adv. 1. adj. v. privitor. 2. adv. v. aproximativ.

relativ - RELATÍV, -Ă, relativi, -e, adj. 1. Care se referă, se raportează la ceva sau la cineva, care are legătură cu ceva sau cu cineva. ♢ (Gram.) Pronume (sau adverb) relativ = pronume (sau adverb) care face legătura dintre propoziţii subordonate şi cuvinte din propoziţiile regente pe care le determină. Propoziţie relativă (şi substantivat, f.) = a) propoziţie subordonată introdusă printr-un pronume sau adverb relativ; b) propoziţie atributivă. ♢ Loc. prep. Relativ la... = în legătură cu..., referitor la..., cu privire la... 2. Care are o valoare dependentă de anumite condiţii, de un sistem de referinţă etc.; evaluat, determinat cu aproximaţie; condiţionat, limitat, variabil. ♢ Cronologie relativă = cronologie care stabileşte că un eveniment sau un fenomen a avut loc înaintea altuia sau după altul, fără să poată preciza cu exactitate data. Mişcare relativă = deplasare a unui corp faţă de un sistem de referinţă mobil. ♦ Care depinde de un termen în absenţa căruia ar fi fără sens. ♦ (Adverbial) Aproximativ, mai mult sau mai puţin, aproape. 3. Care priveşte relaţia dintre termeni consideraţi independenţi de această relaţie. ♦ Care nu există decât în relaţie cu altceva. – Din fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ. Relativabsolut RELATÍV adj., adv. 1. adj. v. privitor. 2. adv. v. aproximativ. relatív adj. m., pl. relatívi; f. sg. relatívă, pl. relatíve

relativ - RELATÍV, -Ă, relativi, -e, adj. 1. Care se referă, se raportează la ceva sau la cineva, care are legătură cu ceva sau cu cineva. ♢ (Gram.) Pronume (sau adverb) relativ = pronume (sau adverb) care face legătura dintre propoziţii subordonate şi cuvinte din propoziţiile regente pe care le determină. Propoziţie relativă (şi substantivat, f.) = a) propoziţie subordonată introdusă printr-un pronume sau adverb relativ; b) propoziţie atributivă. ♢ Loc. prep. Relativ la... = în legătură cu..., referitor la..., cu privire la... 2. Care are o valoare dependentă de anumite condiţii, de un sistem de referinţă etc.; evaluat, determinat cu aproximaţie; condiţionat, limitat, variabil. ♢ Cronologie relativă = cronologie care stabileşte că un eveniment sau un fenomen a avut loc înaintea altuia sau după altul, fără să poată preciza cu exactitate data. Mişcare relativă = deplasare a unui corp faţă de un sistem de referinţă mobil. ♦ Care depinde de un termen în absenţa căruia ar fi fără sens. ♦ (Adverbial) Aproximativ, mai mult sau mai puţin, aproape. 3. Care priveşte relaţia dintre termeni consideraţi independenţi de această relaţie. ♦ Care nu există decât în relaţie cu altceva. – Din fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ. Relativabsolut RELATÍV adj., adv. 1. adj. v. privitor. 2. adv. v. aproximativ. relatív adj. m., pl. relatívi; f. sg. relatívă, pl. relatíve RELATÍV1 adv. Mai mult sau mai puţin O idee ~ nouă. /relativ

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//