Cauta un cuvant


//
restabili - RESTABILÍ, restabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A stabili din nou, a readuce în starea de la început (sau în alta mai bună). 2. Tranz. A reconstitui cuvinte, texte, manuscrise etc. în forma (presupusă) originară. 3. Refl. A-şi reface sănătatea zdruncinată, a se întrema; a se însănătoşi; a se înzdrăveni. – Re1 + stabili (după fr. rétabilir).

restabili - RESTABILÍ, restabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A stabili din nou, a readuce în starea de la început (sau în alta mai bună). 2. Tranz. A reconstitui cuvinte, texte, manuscrise etc. în forma (presupusă) originară. 3. Refl. A-şi reface sănătatea zdruncinată, a se întrema; a se însănătoşi; a se înzdrăveni. – Re1 + stabili (după fr. rétabilir). RESTABILÍ vb. 1. a reîntrona, a restatornici, (înv.) a restitui. (A ~ pacea.) 2. a reface. (A ~ un circuit.) 3. v. înviora. 4. v. însănătoşi. 5. v. în-trema.

restabili - RESTABILÍ, restabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A stabili din nou, a readuce în starea de la început (sau în alta mai bună). 2. Tranz. A reconstitui cuvinte, texte, manuscrise etc. în forma (presupusă) originară. 3. Refl. A-şi reface sănătatea zdruncinată, a se întrema; a se însănătoşi; a se înzdrăveni. – Re1 + stabili (după fr. rétabilir). RESTABILÍ vb. 1. a reîntrona, a restatornici, (înv.) a restitui. (A ~ pacea.) 2. a reface. (A ~ un circuit.) 3. v. înviora. 4. v. însănătoşi. 5. v. în-trema. restabilí vb. (sil. mf. -sta-) stabili

restabili - RESTABILÍ, restabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A stabili din nou, a readuce în starea de la început (sau în alta mai bună). 2. Tranz. A reconstitui cuvinte, texte, manuscrise etc. în forma (presupusă) originară. 3. Refl. A-şi reface sănătatea zdruncinată, a se întrema; a se însănătoşi; a se înzdrăveni. – Re1 + stabili (după fr. rétabilir). RESTABILÍ vb. 1. a reîntrona, a restatornici, (înv.) a restitui. (A ~ pacea.) 2. a reface. (A ~ un circuit.) 3. v. înviora. 4. v. însănătoşi. 5. v. în-trema. restabilí vb. (sil. mf. -sta-) stabili A RESTABIL//Í ~ésc tranz. 1) A face să se restabilească. 2) A readuce la starea normală; a redresa. 3) (elemente de limbă) A supune unei operaţii de identificare a fazelor ante-rioare de evoluţie. /re- + a stabili

restabili - RESTABILÍ, restabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A stabili din nou, a readuce în starea de la început (sau în alta mai bună). 2. Tranz. A reconstitui cuvinte, texte, manuscrise etc. în forma (presupusă) originară. 3. Refl. A-şi reface sănătatea zdruncinată, a se întrema; a se însănătoşi; a se înzdrăveni. – Re1 + stabili (după fr. rétabilir). RESTABILÍ vb. 1. a reîntrona, a restatornici, (înv.) a restitui. (A ~ pacea.) 2. a reface. (A ~ un circuit.) 3. v. înviora. 4. v. însănătoşi. 5. v. în-trema. restabilí vb. (sil. mf. -sta-) stabili A RESTABIL//Í ~ésc tranz. 1) A face să se restabilească. 2) A readuce la starea normală; a redresa. 3) (elemente de limbă) A supune unei operaţii de identificare a fazelor ante-rioare de evoluţie. /re- + a stabili A SE RESTABIL//Í mă ~ésc intranz. 1) A se stabili din nou. 2) (despre un organism sau despre părţile lui) A reveni la condiţia iniţială; a se reface; a se regenera; a creşte. /re- + a se stabili

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//