Cauta un cuvant


rosti - ROSTÍ, rostésc, vb. IV. 1. Tranz. A articula, a pronunţa sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. 2. Tranz. (Adesea fig.) A spune, a vorbi, a povesti; a expune. 3. Refl. (Rar) A se pronunţa, a-şi spune părerea autorizată. ♦ Tranz. A comunica o dispoziţie, un ordin, o sentinţă. ♦ A se preocupa de ceva; a pregăti. 4. Intranz. A înfăşura pe sulul din faţă al războiului de ţesut porţiunea de pânză ţesută, desfăşurând în acelaşi timp o porţiune corespunzătoare de urzeală de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua ţesutul de câte ori rostul se micşorează. – Din rost.

rosti - ROSTÍ, rostésc, vb. IV. 1. Tranz. A articula, a pronunţa sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. 2. Tranz. (Adesea fig.) A spune, a vorbi, a povesti; a expune. 3. Refl. (Rar) A se pronunţa, a-şi spune părerea autorizată. ♦ Tranz. A comunica o dispoziţie, un ordin, o sentinţă. ♦ A se preocupa de ceva; a pregăti. 4. Intranz. A înfăşura pe sulul din faţă al războiului de ţesut porţiunea de pânză ţesută, desfăşurând în acelaşi timp o porţiune corespunzătoare de urzeală de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua ţesutul de câte ori rostul se micşorează. – Din rost. ROSTÍ vb. v. olări, procura, pronunţa, rândui, rostui, teşi, ţese.

rosti - ROSTÍ, rostésc, vb. IV. 1. Tranz. A articula, a pronunţa sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. 2. Tranz. (Adesea fig.) A spune, a vorbi, a povesti; a expune. 3. Refl. (Rar) A se pronunţa, a-şi spune părerea autorizată. ♦ Tranz. A comunica o dispoziţie, un ordin, o sentinţă. ♦ A se preocupa de ceva; a pregăti. 4. Intranz. A înfăşura pe sulul din faţă al războiului de ţesut porţiunea de pânză ţesută, desfăşurând în acelaşi timp o porţiune corespunzătoare de urzeală de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua ţesutul de câte ori rostul se micşorează. – Din rost. ROSTÍ vb. v. olări, procura, pronunţa, rândui, rostui, teşi, ţese. ROSTÍ vb. I. 1. v. pronunţa. 2. a pronunţa, (înv.) a proforisi. (~ literele pe rând.) 3. v. recita. 4. v. scoate. 5. v. formula. 6. v. spune. 7. a expune, a prezenta. (A ~ o interesantă conferinţă.) 8. a pronunţa, a ţine. (A ~ un discurs.) 9. (JUR.) a pronunţa. (A ~ sentinţa.) II. (TEXT.) a năvădi, a rostui. (A ~ urzeala.)

rosti - ROSTÍ, rostésc, vb. IV. 1. Tranz. A articula, a pronunţa sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. 2. Tranz. (Adesea fig.) A spune, a vorbi, a povesti; a expune. 3. Refl. (Rar) A se pronunţa, a-şi spune părerea autorizată. ♦ Tranz. A comunica o dispoziţie, un ordin, o sentinţă. ♦ A se preocupa de ceva; a pregăti. 4. Intranz. A înfăşura pe sulul din faţă al războiului de ţesut porţiunea de pânză ţesută, desfăşurând în acelaşi timp o porţiune corespunzătoare de urzeală de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua ţesutul de câte ori rostul se micşorează. – Din rost. ROSTÍ vb. v. olări, procura, pronunţa, rândui, rostui, teşi, ţese. ROSTÍ vb. I. 1. v. pronunţa. 2. a pronunţa, (înv.) a proforisi. (~ literele pe rând.) 3. v. recita. 4. v. scoate. 5. v. formula. 6. v. spune. 7. a expune, a prezenta. (A ~ o interesantă conferinţă.) 8. a pronunţa, a ţine. (A ~ un discurs.) 9. (JUR.) a pronunţa. (A ~ sentinţa.) II. (TEXT.) a năvădi, a rostui. (A ~ urzeala.) rostí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rostésc, imperf. 3 sg. rosteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rosteáscă

rosti - ROSTÍ, rostésc, vb. IV. 1. Tranz. A articula, a pronunţa sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. 2. Tranz. (Adesea fig.) A spune, a vorbi, a povesti; a expune. 3. Refl. (Rar) A se pronunţa, a-şi spune părerea autorizată. ♦ Tranz. A comunica o dispoziţie, un ordin, o sentinţă. ♦ A se preocupa de ceva; a pregăti. 4. Intranz. A înfăşura pe sulul din faţă al războiului de ţesut porţiunea de pânză ţesută, desfăşurând în acelaşi timp o porţiune corespunzătoare de urzeală de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua ţesutul de câte ori rostul se micşorează. – Din rost. ROSTÍ vb. v. olări, procura, pronunţa, rândui, rostui, teşi, ţese. ROSTÍ vb. I. 1. v. pronunţa. 2. a pronunţa, (înv.) a proforisi. (~ literele pe rând.) 3. v. recita. 4. v. scoate. 5. v. formula. 6. v. spune. 7. a expune, a prezenta. (A ~ o interesantă conferinţă.) 8. a pronunţa, a ţine. (A ~ un discurs.) 9. (JUR.) a pronunţa. (A ~ sentinţa.) II. (TEXT.) a năvădi, a rostui. (A ~ urzeala.) rostí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rostésc, imperf. 3 sg. rosteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rosteáscă A ROST//Í1 ~ésc tranz. 1) (sunete, silabe, cuvinte etc.) A emite cu ajutorul organelor vorbirii; a pronunţa; a articula, ~ corect sunetele. 2) (texte, discursuri etc.) A face să fie auzit în public; a prezenta în faţa publicu-lui. ~ o cuvântare. /Din rost

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//