Cauta un cuvant

// //
//
sarcină - SÁRCINĂ, sarcini, s.f. 1. Greutate, încărcătură pe care o duce un om sau un animal; povară. ♦ Apăsare, greutate. ♦ Fig. Povară, balast. 2. Legătură (de lemne, de fân, de paie) care poate fi dusă în spinare sau cu braţele. 3. Obligaţie, îndatorire, răspundere (materială sau morală). ♢ Expr. A da pe cineva în sarcina cuiva = a da pe cineva în grija cuiva. A pune (ceva) în sarcina cuiva = a face (pe cineva) vinovat sau răspunzător (de ceva). 4. Misiune. ♦ (Articulat, urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Calitate, slujbă, rol. 5. Starea femeii gravide; perioadă cât o femeie este gravidă; graviditate. 6. Mărime fizică care produce o stare de solicitare mecanică într-un corp solid deformabil sau într-un sistem fizic. ♦ Sarcină electrică = mărime scalară ce caracterizează proprietatea unui corp de a crea în jurul sau un câmp electric sau de a fi acţionat atunci când se află în câmpul electric al altui corp. ♦ Putere activă dată sau luată de un sistem tehnic generator, transmiţător sau transformator de energie. – Lat. sarcina.

sărcina - SÁRCINĂ, sarcini, s.f. 1. Greutate, încărcătură pe care o duce un om sau un animal; povară. ♦ Apăsare, greutate. ♦ Fig. Povară, balast. 2. Legătură (de lemne, de fân, de paie) care poate fi dusă în spinare sau cu braţele. 3. Obligaţie, îndatorire, răspundere (materială sau morală). ♢ Expr. A da pe cineva în sarcina cuiva = a da pe cineva în grija cuiva. A pune (ceva) în sarcina cuiva = a face (pe cineva) vinovat sau răspunzător (de ceva). 4. Misiune. ♦ (Articulat, urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Calitate, slujbă, rol. 5. Starea femeii gravide; perioadă cât o femeie este gravidă; graviditate. 6. Mărime fizică care produce o stare de solicitare mecanică într-un corp solid deformabil sau într-un sistem fizic. ♦ Sarcină electrică = mărime scalară ce caracterizează proprietatea unui corp de a crea în jurul sau un câmp electric sau de a fi acţionat atunci când se află în câmpul electric al altui corp. ♦ Putere activă dată sau luată de un sistem tehnic generator, transmiţător sau transformator de energie. – Lat. sarcina. SĂRCINÁ vb. v. însărcina.

sarcină - SÁRCINĂ, sarcini, s.f. 1. Greutate, încărcătură pe care o duce un om sau un animal; povară. ♦ Apăsare, greutate. ♦ Fig. Povară, balast. 2. Legătură (de lemne, de fân, de paie) care poate fi dusă în spinare sau cu braţele. 3. Obligaţie, îndatorire, răspundere (materială sau morală). ♢ Expr. A da pe cineva în sarcina cuiva = a da pe cineva în grija cuiva. A pune (ceva) în sarcina cuiva = a face (pe cineva) vinovat sau răspunzător (de ceva). 4. Misiune. ♦ (Articulat, urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Calitate, slujbă, rol. 5. Starea femeii gravide; perioadă cât o femeie este gravidă; graviditate. 6. Mărime fizică care produce o stare de solicitare mecanică într-un corp solid deformabil sau într-un sistem fizic. ♦ Sarcină electrică = mărime scalară ce caracterizează proprietatea unui corp de a crea în jurul sau un câmp electric sau de a fi acţionat atunci când se află în câmpul electric al altui corp. ♦ Putere activă dată sau luată de un sistem tehnic generator, transmiţător sau transformator de energie. – Lat. sarcina. SĂRCINÁ vb. v. însărcina. SÁRCINĂ s. 1. v. povară. 2. v. greutate. 3. v. graviditate. 4. v. gestaţie. 5. v. obligaţie. 6. v. oficiu. 7. v. atribuţie. 8. angajament, îndatorire, obligaţie, (pop.) legătură. (~ ta faţă de el este ...) 9. răspundere, responsabilitate. (Grea ~ şi-a luat.) 10. v. însărcinare. 11. v. menire. 12. v. funcţie. 13. (FIZ.) electricitate. (~ pozitivă.) 14. (FIZ.) sarcină electrică = a) cantitate de electricitate; b) masă electrică; sarcină magnetică = masă magnetică.

sarcină - SÁRCINĂ, sarcini, s.f. 1. Greutate, încărcătură pe care o duce un om sau un animal; povară. ♦ Apăsare, greutate. ♦ Fig. Povară, balast. 2. Legătură (de lemne, de fân, de paie) care poate fi dusă în spinare sau cu braţele. 3. Obligaţie, îndatorire, răspundere (materială sau morală). ♢ Expr. A da pe cineva în sarcina cuiva = a da pe cineva în grija cuiva. A pune (ceva) în sarcina cuiva = a face (pe cineva) vinovat sau răspunzător (de ceva). 4. Misiune. ♦ (Articulat, urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Calitate, slujbă, rol. 5. Starea femeii gravide; perioadă cât o femeie este gravidă; graviditate. 6. Mărime fizică care produce o stare de solicitare mecanică într-un corp solid deformabil sau într-un sistem fizic. ♦ Sarcină electrică = mărime scalară ce caracterizează proprietatea unui corp de a crea în jurul sau un câmp electric sau de a fi acţionat atunci când se află în câmpul electric al altui corp. ♦ Putere activă dată sau luată de un sistem tehnic generator, transmiţător sau transformator de energie. – Lat. sarcina. SĂRCINÁ vb. v. însărcina. SÁRCINĂ s. 1. v. povară. 2. v. greutate. 3. v. graviditate. 4. v. gestaţie. 5. v. obligaţie. 6. v. oficiu. 7. v. atribuţie. 8. angajament, îndatorire, obligaţie, (pop.) legătură. (~ ta faţă de el este ...) 9. răspundere, responsabilitate. (Grea ~ şi-a luat.) 10. v. însărcinare. 11. v. menire. 12. v. funcţie. 13. (FIZ.) electricitate. (~ pozitivă.) 14. (FIZ.) sarcină electrică = a) cantitate de electricitate; b) masă electrică; sarcină magnetică = masă magnetică. sárcină s. f., g.-d. art. sárcinii; pl. sárcini

sarcină - SÁRCINĂ, sarcini, s.f. 1. Greutate, încărcătură pe care o duce un om sau un animal; povară. ♦ Apăsare, greutate. ♦ Fig. Povară, balast. 2. Legătură (de lemne, de fân, de paie) care poate fi dusă în spinare sau cu braţele. 3. Obligaţie, îndatorire, răspundere (materială sau morală). ♢ Expr. A da pe cineva în sarcina cuiva = a da pe cineva în grija cuiva. A pune (ceva) în sarcina cuiva = a face (pe cineva) vinovat sau răspunzător (de ceva). 4. Misiune. ♦ (Articulat, urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Calitate, slujbă, rol. 5. Starea femeii gravide; perioadă cât o femeie este gravidă; graviditate. 6. Mărime fizică care produce o stare de solicitare mecanică într-un corp solid deformabil sau într-un sistem fizic. ♦ Sarcină electrică = mărime scalară ce caracterizează proprietatea unui corp de a crea în jurul sau un câmp electric sau de a fi acţionat atunci când se află în câmpul electric al altui corp. ♦ Putere activă dată sau luată de un sistem tehnic generator, transmiţător sau transformator de energie. – Lat. sarcina. SĂRCINÁ vb. v. însărcina. SÁRCINĂ s. 1. v. povară. 2. v. greutate. 3. v. graviditate. 4. v. gestaţie. 5. v. obligaţie. 6. v. oficiu. 7. v. atribuţie. 8. angajament, îndatorire, obligaţie, (pop.) legătură. (~ ta faţă de el este ...) 9. răspundere, responsabilitate. (Grea ~ şi-a luat.) 10. v. însărcinare. 11. v. menire. 12. v. funcţie. 13. (FIZ.) electricitate. (~ pozitivă.) 14. (FIZ.) sarcină electrică = a) cantitate de electricitate; b) masă electrică; sarcină magnetică = masă magnetică. sárcină s. f., g.-d. art. sárcinii; pl. sárcini SÁRCIN//Ă ~i f. 1) Îndatorire pe care o îndeplineşte cineva. ♢ A cădea (sau a reveni) în ~a cuiva a fi de datoria cuiva. A pune ceva în ~a cuiva a face pe cineva să răspundă de ceva. 2) Legătură care poate fi dusă în spinare sau în braţe. ~ de lemne. ~ de fân. 3) Stare a femeii gravide. 4) Forţă generală, transformată sau transmisă de un sistem tehnic. ♢ ~ electrică mărime care caracterizează proprietatea unui corp de a crea în jurul său un câmp electric sau de a fi pus în mişcare atunci când se află în câmpul electric al altui corp. [G.-D. sarcinii] /sarcina

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//