Cauta un cuvant


seamă - SEÁMĂ s.f. 1. (În loc. şi expr.; exprimă ideea de calcul mintal, o judecată, o constatare, o observaţie) De bună seamă = desigur, fără îndoială. Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi. A-şi da seama = a constata, a se lămuri, a pricepe. A lua seama (sau seamă) = a) a se gândi, a reflecta adânc, a fi atent; b) a supraveghea; c) a observa ceva, a remarca; d) a înţelege, a se lămuri. (Pop.) A-şi lua seama = a se răzgândi. 2. (În loc. şi expr.; exprimă ideea de folos, interes, grijă) Pe seama (cuiva) = a) în folosul sau în interesul (cuiva); b) în sarcina (cuiva), asupra (cuiva). A lăsa pe (sau în) seama cuiva sau a da pe (sau în) seamă (sau în seama cuiva) = a da (sau a lăsa) în paza, în grija, în posesia cuiva. A lua seama (de cineva) = a se ocupa, a se îngriji (de cineva). A ţine seama (sau, rar, seamă) de cineva (sau de ceva) = a lua în consideraţie, a avea în vedere pe cineva (sau ceva). 3. Însemnătate, importanţă; vază, faimă. ♢ Loc. adj. De seamă = important, însemnat; cu trecere. 4. Fel, gen; soi. ♢ Expr. De-o seamă (cu cineva) sau de seama cuiva = la fel cu cineva, în aceeaşi situaţie, categorie socială cu cineva; de aceeaşi vârstă cu cineva. 5. Rost, rânduială. ♢ Expr. A şti seama (la ceva) = a avea experienţa unui lucru, a şti cum să procedeze. A-i face (cuiva) seama = a omorî, a ucide (pe cineva). A-şi face (singur) seama (sau, rar, seamă) = a se sinucide. 6. Socoteală, calcul; cont. ♢ Expr. A şti seama = a cunoaşte situaţia unui lucru. 7. Număr, cantitate (nehotărâtă); câţiva. O seamă de învăţaţi. ♢ Loc. adj. şi adv. Fără număr şi fără seamă = (care este) în număr mare; mult. Peste seamă = peste măsură, exagerat. ♦ (În legătură cu noţiuni temporale) Interval, perioadă (nehotărâtă). Aşa trăia de o seamă de vreme. – Din magh. szám.

seamă - SEÁMĂ s.f. 1. (În loc. şi expr.; exprimă ideea de calcul mintal, o judecată, o constatare, o observaţie) De bună seamă = desigur, fără îndoială. Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi. A-şi da seama = a constata, a se lămuri, a pricepe. A lua seama (sau seamă) = a) a se gândi, a reflecta adânc, a fi atent; b) a supraveghea; c) a observa ceva, a remarca; d) a înţelege, a se lămuri. (Pop.) A-şi lua seama = a se răzgândi. 2. (În loc. şi expr.; exprimă ideea de folos, interes, grijă) Pe seama (cuiva) = a) în folosul sau în interesul (cuiva); b) în sarcina (cuiva), asupra (cuiva). A lăsa pe (sau în) seama cuiva sau a da pe (sau în) seamă (sau în seama cuiva) = a da (sau a lăsa) în paza, în grija, în posesia cuiva. A lua seama (de cineva) = a se ocupa, a se îngriji (de cineva). A ţine seama (sau, rar, seamă) de cineva (sau de ceva) = a lua în consideraţie, a avea în vedere pe cineva (sau ceva). 3. Însemnătate, importanţă; vază, faimă. ♢ Loc. adj. De seamă = important, însemnat; cu trecere. 4. Fel, gen; soi. ♢ Expr. De-o seamă (cu cineva) sau de seama cuiva = la fel cu cineva, în aceeaşi situaţie, categorie socială cu cineva; de aceeaşi vârstă cu cineva. 5. Rost, rânduială. ♢ Expr. A şti seama (la ceva) = a avea experienţa unui lucru, a şti cum să procedeze. A-i face (cuiva) seama = a omorî, a ucide (pe cineva). A-şi face (singur) seama (sau, rar, seamă) = a se sinucide. 6. Socoteală, calcul; cont. ♢ Expr. A şti seama = a cunoaşte situaţia unui lucru. 7. Număr, cantitate (nehotărâtă); câţiva. O seamă de învăţaţi. ♢ Loc. adj. şi adv. Fără număr şi fără seamă = (care este) în număr mare; mult. Peste seamă = peste măsură, exagerat. ♦ (În legătură cu noţiuni temporale) Interval, perioadă (nehotărâtă). Aşa trăia de o seamă de vreme. – Din magh. szám. SEÁMĂ s. v. apreciere, atenţie, avantaj, beneficiu, bir, calcul, categorie, cinste, cinstire, câştig, condiţie, consideraţie, dare, epocă, fel, folos, gen, impozit, interval, onoare, perioadă, preţuire, profit, rang, răgaz, răstimp, respect, rânduială, rost, socoteală, soi, spaţiu, specie, speţă, stare, stimă, sumă, teapă, timp, tip, treaptă, trecere, vază, vârstă, vreme.

seamă - SEÁMĂ s.f. 1. (În loc. şi expr.; exprimă ideea de calcul mintal, o judecată, o constatare, o observaţie) De bună seamă = desigur, fără îndoială. Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi. A-şi da seama = a constata, a se lămuri, a pricepe. A lua seama (sau seamă) = a) a se gândi, a reflecta adânc, a fi atent; b) a supraveghea; c) a observa ceva, a remarca; d) a înţelege, a se lămuri. (Pop.) A-şi lua seama = a se răzgândi. 2. (În loc. şi expr.; exprimă ideea de folos, interes, grijă) Pe seama (cuiva) = a) în folosul sau în interesul (cuiva); b) în sarcina (cuiva), asupra (cuiva). A lăsa pe (sau în) seama cuiva sau a da pe (sau în) seamă (sau în seama cuiva) = a da (sau a lăsa) în paza, în grija, în posesia cuiva. A lua seama (de cineva) = a se ocupa, a se îngriji (de cineva). A ţine seama (sau, rar, seamă) de cineva (sau de ceva) = a lua în consideraţie, a avea în vedere pe cineva (sau ceva). 3. Însemnătate, importanţă; vază, faimă. ♢ Loc. adj. De seamă = important, însemnat; cu trecere. 4. Fel, gen; soi. ♢ Expr. De-o seamă (cu cineva) sau de seama cuiva = la fel cu cineva, în aceeaşi situaţie, categorie socială cu cineva; de aceeaşi vârstă cu cineva. 5. Rost, rânduială. ♢ Expr. A şti seama (la ceva) = a avea experienţa unui lucru, a şti cum să procedeze. A-i face (cuiva) seama = a omorî, a ucide (pe cineva). A-şi face (singur) seama (sau, rar, seamă) = a se sinucide. 6. Socoteală, calcul; cont. ♢ Expr. A şti seama = a cunoaşte situaţia unui lucru. 7. Număr, cantitate (nehotărâtă); câţiva. O seamă de învăţaţi. ♢ Loc. adj. şi adv. Fără număr şi fără seamă = (care este) în număr mare; mult. Peste seamă = peste măsură, exagerat. ♦ (În legătură cu noţiuni temporale) Interval, perioadă (nehotărâtă). Aşa trăia de o seamă de vreme. – Din magh. szám. SEÁMĂ s. v. apreciere, atenţie, avantaj, beneficiu, bir, calcul, categorie, cinste, cinstire, câştig, condiţie, consideraţie, dare, epocă, fel, folos, gen, impozit, interval, onoare, perioadă, preţuire, profit, rang, răgaz, răstimp, respect, rânduială, rost, socoteală, soi, spaţiu, specie, speţă, stare, stimă, sumă, teapă, timp, tip, treaptă, trecere, vază, vârstă, vreme. SEÁMĂ s. 1. număr, serie, sumă. (A ridicat o ~ de probleme.) 2. v. mulţime. 3. rost, socoteală, (reg.) ogod. (Nu mai ştia ~ averii lui.) 4. v. socoteală. 5. cont, socoteală, (fig.) spate, spinare. (Câte nu i se puneau în ~!) 6. v. grijă. 7. v. seamăn.

seamă - SEÁMĂ s.f. 1. (În loc. şi expr.; exprimă ideea de calcul mintal, o judecată, o constatare, o observaţie) De bună seamă = desigur, fără îndoială. Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi. A-şi da seama = a constata, a se lămuri, a pricepe. A lua seama (sau seamă) = a) a se gândi, a reflecta adânc, a fi atent; b) a supraveghea; c) a observa ceva, a remarca; d) a înţelege, a se lămuri. (Pop.) A-şi lua seama = a se răzgândi. 2. (În loc. şi expr.; exprimă ideea de folos, interes, grijă) Pe seama (cuiva) = a) în folosul sau în interesul (cuiva); b) în sarcina (cuiva), asupra (cuiva). A lăsa pe (sau în) seama cuiva sau a da pe (sau în) seamă (sau în seama cuiva) = a da (sau a lăsa) în paza, în grija, în posesia cuiva. A lua seama (de cineva) = a se ocupa, a se îngriji (de cineva). A ţine seama (sau, rar, seamă) de cineva (sau de ceva) = a lua în consideraţie, a avea în vedere pe cineva (sau ceva). 3. Însemnătate, importanţă; vază, faimă. ♢ Loc. adj. De seamă = important, însemnat; cu trecere. 4. Fel, gen; soi. ♢ Expr. De-o seamă (cu cineva) sau de seama cuiva = la fel cu cineva, în aceeaşi situaţie, categorie socială cu cineva; de aceeaşi vârstă cu cineva. 5. Rost, rânduială. ♢ Expr. A şti seama (la ceva) = a avea experienţa unui lucru, a şti cum să procedeze. A-i face (cuiva) seama = a omorî, a ucide (pe cineva). A-şi face (singur) seama (sau, rar, seamă) = a se sinucide. 6. Socoteală, calcul; cont. ♢ Expr. A şti seama = a cunoaşte situaţia unui lucru. 7. Număr, cantitate (nehotărâtă); câţiva. O seamă de învăţaţi. ♢ Loc. adj. şi adv. Fără număr şi fără seamă = (care este) în număr mare; mult. Peste seamă = peste măsură, exagerat. ♦ (În legătură cu noţiuni temporale) Interval, perioadă (nehotărâtă). Aşa trăia de o seamă de vreme. – Din magh. szám. SEÁMĂ s. v. apreciere, atenţie, avantaj, beneficiu, bir, calcul, categorie, cinste, cinstire, câştig, condiţie, consideraţie, dare, epocă, fel, folos, gen, impozit, interval, onoare, perioadă, preţuire, profit, rang, răgaz, răstimp, respect, rânduială, rost, socoteală, soi, spaţiu, specie, speţă, stare, stimă, sumă, teapă, timp, tip, treaptă, trecere, vază, vârstă, vreme. SEÁMĂ s. 1. număr, serie, sumă. (A ridicat o ~ de probleme.) 2. v. mulţime. 3. rost, socoteală, (reg.) ogod. (Nu mai ştia ~ averii lui.) 4. v. socoteală. 5. cont, socoteală, (fig.) spate, spinare. (Câte nu i se puneau în ~!) 6. v. grijă. 7. v. seamăn. seámă s. f.

seamă - SEÁMĂ s.f. 1. (În loc. şi expr.; exprimă ideea de calcul mintal, o judecată, o constatare, o observaţie) De bună seamă = desigur, fără îndoială. Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi. A-şi da seama = a constata, a se lămuri, a pricepe. A lua seama (sau seamă) = a) a se gândi, a reflecta adânc, a fi atent; b) a supraveghea; c) a observa ceva, a remarca; d) a înţelege, a se lămuri. (Pop.) A-şi lua seama = a se răzgândi. 2. (În loc. şi expr.; exprimă ideea de folos, interes, grijă) Pe seama (cuiva) = a) în folosul sau în interesul (cuiva); b) în sarcina (cuiva), asupra (cuiva). A lăsa pe (sau în) seama cuiva sau a da pe (sau în) seamă (sau în seama cuiva) = a da (sau a lăsa) în paza, în grija, în posesia cuiva. A lua seama (de cineva) = a se ocupa, a se îngriji (de cineva). A ţine seama (sau, rar, seamă) de cineva (sau de ceva) = a lua în consideraţie, a avea în vedere pe cineva (sau ceva). 3. Însemnătate, importanţă; vază, faimă. ♢ Loc. adj. De seamă = important, însemnat; cu trecere. 4. Fel, gen; soi. ♢ Expr. De-o seamă (cu cineva) sau de seama cuiva = la fel cu cineva, în aceeaşi situaţie, categorie socială cu cineva; de aceeaşi vârstă cu cineva. 5. Rost, rânduială. ♢ Expr. A şti seama (la ceva) = a avea experienţa unui lucru, a şti cum să procedeze. A-i face (cuiva) seama = a omorî, a ucide (pe cineva). A-şi face (singur) seama (sau, rar, seamă) = a se sinucide. 6. Socoteală, calcul; cont. ♢ Expr. A şti seama = a cunoaşte situaţia unui lucru. 7. Număr, cantitate (nehotărâtă); câţiva. O seamă de învăţaţi. ♢ Loc. adj. şi adv. Fără număr şi fără seamă = (care este) în număr mare; mult. Peste seamă = peste măsură, exagerat. ♦ (În legătură cu noţiuni temporale) Interval, perioadă (nehotărâtă). Aşa trăia de o seamă de vreme. – Din magh. szám. SEÁMĂ s. v. apreciere, atenţie, avantaj, beneficiu, bir, calcul, categorie, cinste, cinstire, câştig, condiţie, consideraţie, dare, epocă, fel, folos, gen, impozit, interval, onoare, perioadă, preţuire, profit, rang, răgaz, răstimp, respect, rânduială, rost, socoteală, soi, spaţiu, specie, speţă, stare, stimă, sumă, teapă, timp, tip, treaptă, trecere, vază, vârstă, vreme. SEÁMĂ s. 1. număr, serie, sumă. (A ridicat o ~ de probleme.) 2. v. mulţime. 3. rost, socoteală, (reg.) ogod. (Nu mai ştia ~ averii lui.) 4. v. socoteală. 5. cont, socoteală, (fig.) spate, spinare. (Câte nu i se puneau în ~!) 6. v. grijă. 7. v. seamăn. seámă s. f. SEÁM//Ă f. I. 1) Fapt divers; chestiune. ♢ Dare de ~ raport de activitate. 2) Mod de desfăşurare a unei acţiuni; rânduială. ♢ A şti ~a la ceva a cunoaşte rostul unui lucru; a şti meşteşugul. 3) Cantitate nedeterminată. O ~ de cuvinte. ♢ Peste ~ peste măsură. Fără număr şi fără ~ în număr extrem de mare; foarte mult. De la o ~ de vreme de la un timp încoace. II. (în îmbinări stabile) 1) (exprimă o observaţie sau o constatare): De bună ~ fără doar şi poate; desigur. Mai cu ~ în special; îndeosebi. A-şi da ~a a) a se dumiri într-o chestiune; b) a fi conştient de ceva. A-şi lua de ~ a se răzgândi. A lua ~a a) a observa; a remarca; b) a fi atent; c) a supraveghea. 2) (exprimă ideea de atenţie sau de grijă): A băga de ~ a) a fi foarte atent; a fi precaut; b) a observa. Băgare de ~ atenţie. A lua (sau a băga) în ~ (pe cineva) a da (a acorda) atenţie (cuiva). A ţine ~a (de cineva sau de ceva) a lua în consideraţie; a avea în vedere. A lăsa pe (sau în) ~a cuiva a lăsa pe cineva sau ceva în grija sau supravegherea cuiva. A lua ~ (de cineva sau de ceva) a) a supraveghea (pe cineva sau ceva); b) a avea grijă (de cineva sau ceva). A lua (pe cineva) pe ~a sa a ocroti (pe cineva); a lua (pe cineva) pe răspunderea sa. Pe ~a cuiva a) asupra cuiva; b) pe contul cuiva. 3) (exprimă ideea de însemnătate, importanţă, valoare): De ~ însemnat; valoros; important. De-o ~ cu cineva (sau de ~a cuiva) a) de aceeaşi vârstă cu cineva; b) în aceeaşi situaţie cu cineva; la fel cu cineva. 4) (exprimă ideea de moarte): A-i face cuiva ~a a ucide pe cineva. /
//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//