Cauta un cuvant


sens - SENS, sensuri, s.n. 1. Înţeles (al unui cuvânt, al unei expresii, al unei forme sau al unei construcţii gramaticale); semnificaţie. ♦ (În semiotică) Înţelesul unui semn. ♦ Conţinut noţional sau logic. Îmi spui cuvinte fără sens. 2. Temei raţional; logică, rost, raţiune, noimă. Sensul vieţii. ♦ Rost, scop, menire. ♢ Loc. adv. Fără sens = fără rost, la întâmplare. Într-un anumit sens = privind lucrurile într-un anumit mod, dintr-un anumit punct de vedere, sub un anumit raport. În sensul cuiva = potrivit vederilor, părerilor cuiva. 3. Direcţie, orientare. ♢ Sens unic = sistem de circulaţie a vehiculelor într-o singură direcţie pe arterele cu mare afluenţă, putându-se folosi toată lăţimea părţii carosabile. 4. (Mat., Fiz.) Fiecare dintre cele două posibilităţi de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singură dimensiune. – Din fr. sens, lat. sensus.

sens - SENS, sensuri, s.n. 1. Înţeles (al unui cuvânt, al unei expresii, al unei forme sau al unei construcţii gramaticale); semnificaţie. ♦ (În semiotică) Înţelesul unui semn. ♦ Conţinut noţional sau logic. Îmi spui cuvinte fără sens. 2. Temei raţional; logică, rost, raţiune, noimă. Sensul vieţii. ♦ Rost, scop, menire. ♢ Loc. adv. Fără sens = fără rost, la întâmplare. Într-un anumit sens = privind lucrurile într-un anumit mod, dintr-un anumit punct de vedere, sub un anumit raport. În sensul cuiva = potrivit vederilor, părerilor cuiva. 3. Direcţie, orientare. ♢ Sens unic = sistem de circulaţie a vehiculelor într-o singură direcţie pe arterele cu mare afluenţă, putându-se folosi toată lăţimea părţii carosabile. 4. (Mat., Fiz.) Fiecare dintre cele două posibilităţi de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singură dimensiune. – Din fr. sens, lat. sensus. Sensnonsens

sens - SENS, sensuri, s.n. 1. Înţeles (al unui cuvânt, al unei expresii, al unei forme sau al unei construcţii gramaticale); semnificaţie. ♦ (În semiotică) Înţelesul unui semn. ♦ Conţinut noţional sau logic. Îmi spui cuvinte fără sens. 2. Temei raţional; logică, rost, raţiune, noimă. Sensul vieţii. ♦ Rost, scop, menire. ♢ Loc. adv. Fără sens = fără rost, la întâmplare. Într-un anumit sens = privind lucrurile într-un anumit mod, dintr-un anumit punct de vedere, sub un anumit raport. În sensul cuiva = potrivit vederilor, părerilor cuiva. 3. Direcţie, orientare. ♢ Sens unic = sistem de circulaţie a vehiculelor într-o singură direcţie pe arterele cu mare afluenţă, putându-se folosi toată lăţimea părţii carosabile. 4. (Mat., Fiz.) Fiecare dintre cele două posibilităţi de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singură dimensiune. – Din fr. sens, lat. sensus. Sensnonsens SENS s. v. simţ.

sens - SENS, sensuri, s.n. 1. Înţeles (al unui cuvânt, al unei expresii, al unei forme sau al unei construcţii gramaticale); semnificaţie. ♦ (În semiotică) Înţelesul unui semn. ♦ Conţinut noţional sau logic. Îmi spui cuvinte fără sens. 2. Temei raţional; logică, rost, raţiune, noimă. Sensul vieţii. ♦ Rost, scop, menire. ♢ Loc. adv. Fără sens = fără rost, la întâmplare. Într-un anumit sens = privind lucrurile într-un anumit mod, dintr-un anumit punct de vedere, sub un anumit raport. În sensul cuiva = potrivit vederilor, părerilor cuiva. 3. Direcţie, orientare. ♢ Sens unic = sistem de circulaţie a vehiculelor într-o singură direcţie pe arterele cu mare afluenţă, putându-se folosi toată lăţimea părţii carosabile. 4. (Mat., Fiz.) Fiecare dintre cele două posibilităţi de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singură dimensiune. – Din fr. sens, lat. sensus. Sensnonsens SENS s. v. simţ. SENS s. I. 1. (LINGV.) accepţie, conţinut, însemnare, înţeles, semnificaţie, valoare, (rar) semantică, semantism, (înv.) noimă, simţ, tâlc. (~ul unui cuvânt.) 2. v. semnificaţie. 3. coerenţă, logică, noimă, şir. (Vorbeşte fără ~.) 4. justificare, logică, motivare, noimă, raţiune, rost, temei. (Nu văd ~ul acestei decizii.) 5. înţeles, mesaj, semnificaţie, tâlc, (înv.) socoteală. (~ul adânc al unei poezii.) 6. semnificaţie, tâlc, (fig.) preţ. (Iscat-am frumuseţi şi ~uri noi.) 7. v. scop. 8. importanţă, însemnătate, semnificaţie, valoare, (fig.) preţ. (~ul actului Unirii.) II. 1. direcţie, parte. (În ce ~ o iei?) 2. direcţie, latură, parte. (Din toate ~urile veneau spre noi.) 3. cale, direcţie, linie. (Ce ~ va urma această dezvoltare?) 4. direcţie, linie, orientare. (~ul luat de un fenomen.) 5. chip, fel, gen, manieră, mod, (rar) spirit. (Se pot face şi alte observaţii în acelaşi ~.)

sens - SENS, sensuri, s.n. 1. Înţeles (al unui cuvânt, al unei expresii, al unei forme sau al unei construcţii gramaticale); semnificaţie. ♦ (În semiotică) Înţelesul unui semn. ♦ Conţinut noţional sau logic. Îmi spui cuvinte fără sens. 2. Temei raţional; logică, rost, raţiune, noimă. Sensul vieţii. ♦ Rost, scop, menire. ♢ Loc. adv. Fără sens = fără rost, la întâmplare. Într-un anumit sens = privind lucrurile într-un anumit mod, dintr-un anumit punct de vedere, sub un anumit raport. În sensul cuiva = potrivit vederilor, părerilor cuiva. 3. Direcţie, orientare. ♢ Sens unic = sistem de circulaţie a vehiculelor într-o singură direcţie pe arterele cu mare afluenţă, putându-se folosi toată lăţimea părţii carosabile. 4. (Mat., Fiz.) Fiecare dintre cele două posibilităţi de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singură dimensiune. – Din fr. sens, lat. sensus. Sensnonsens SENS s. v. simţ. SENS s. I. 1. (LINGV.) accepţie, conţinut, însemnare, înţeles, semnificaţie, valoare, (rar) semantică, semantism, (înv.) noimă, simţ, tâlc. (~ul unui cuvânt.) 2. v. semnificaţie. 3. coerenţă, logică, noimă, şir. (Vorbeşte fără ~.) 4. justificare, logică, motivare, noimă, raţiune, rost, temei. (Nu văd ~ul acestei decizii.) 5. înţeles, mesaj, semnificaţie, tâlc, (înv.) socoteală. (~ul adânc al unei poezii.) 6. semnificaţie, tâlc, (fig.) preţ. (Iscat-am frumuseţi şi ~uri noi.) 7. v. scop. 8. importanţă, însemnătate, semnificaţie, valoare, (fig.) preţ. (~ul actului Unirii.) II. 1. direcţie, parte. (În ce ~ o iei?) 2. direcţie, latură, parte. (Din toate ~urile veneau spre noi.) 3. cale, direcţie, linie. (Ce ~ va urma această dezvoltare?) 4. direcţie, linie, orientare. (~ul luat de un fenomen.) 5. chip, fel, gen, manieră, mod, (rar) spirit. (Se pot face şi alte observaţii în acelaşi ~.) sens s. n., pl. sénsuri

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//