Cauta un cuvant


serviciu - SERVÍCIU, servicii, s.n. 1. Acţiunea de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. 2. Ocupaţie pe care o are cineva în calitate de salariat; slujbă. 3. Subdiviziune în administraţia internă a unei instituţii, întreprinderi etc., cuprinzând mai multe secţii. 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinaţie specială. – Fr. service (lat. lit. servitium).

serviciu - SERVÍCIU, servicii, s.n. 1. Acţiunea de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. 2. Ocupaţie pe care o are cineva în calitate de salariat; slujbă. 3. Subdiviziune în administraţia internă a unei instituţii, întreprinderi etc., cuprinzând mai multe secţii. 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinaţie specială. – Fr. service (lat. lit. servitium). SERVÍCIU, servicii, s.n. 1. Acţiunea, faptul de a servi, de a sluji; formă de muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. ♢ Expr. A fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a ceva) = a sluji, a servi unei persoane sau unui scop, unei idei etc. ♦ (În construcţie cu verbele „a face“, „a aduce“) Faptă, acţiune care serveşte, avantajează pe cineva; îndatorire, obligaţie. ♢ Expr. A face un prost (sau un rău) serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) un rău. ♦ Scară de serviciu = scară secundară într-un imobil (pentru acces la dependinţe). 2. Ocupaţie pe care o are cineva în calitate de angajat; slujbă. ♦ Îndatorire care revine cuiva în calitate de angajat; îndeplinirea acestei îndatoriri. ♢ Serviciu militar = stagiu la care sunt obligaţi, prin lege, cetăţenii unui stat pentru a se instrui din punct de vedere militar în rândurile forţelor armate. Serviciu comandat = însărcinare, atribuţie, misiune specială încredinţată cuiva spre executare. Serviciu divin (sau religios) = slujbă religioasă. ♢ Expr. (Despre angajaţi, ostaşi, elevi) (A fi) de serviciu = (a fi) însărcinat cu o misiune specială în cadrul obligaţiilor profesionale. A intra în serviciu = a deveni salariat. ♦ Funcţie. Serviciu de casier. 3. Subdiviziune în administraţia internă a unei instituţii, întreprinderi etc. cuprinzând mai multe secţii; p. ext. colectivul de muncă corespunzător. 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinaţie specială. Serviciu de cafea. 5. Mulţime ordonată în timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic. 6. (Sport) Punere în joc a mingii. – Din fr. service, lat. servitium.

serviciu - SERVÍCIU, servicii, s.n. 1. Acţiunea de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. 2. Ocupaţie pe care o are cineva în calitate de salariat; slujbă. 3. Subdiviziune în administraţia internă a unei instituţii, întreprinderi etc., cuprinzând mai multe secţii. 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinaţie specială. – Fr. service (lat. lit. servitium). SERVÍCIU, servicii, s.n. 1. Acţiunea, faptul de a servi, de a sluji; formă de muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. ♢ Expr. A fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a ceva) = a sluji, a servi unei persoane sau unui scop, unei idei etc. ♦ (În construcţie cu verbele „a face“, „a aduce“) Faptă, acţiune care serveşte, avantajează pe cineva; îndatorire, obligaţie. ♢ Expr. A face un prost (sau un rău) serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) un rău. ♦ Scară de serviciu = scară secundară într-un imobil (pentru acces la dependinţe). 2. Ocupaţie pe care o are cineva în calitate de angajat; slujbă. ♦ Îndatorire care revine cuiva în calitate de angajat; îndeplinirea acestei îndatoriri. ♢ Serviciu militar = stagiu la care sunt obligaţi, prin lege, cetăţenii unui stat pentru a se instrui din punct de vedere militar în rândurile forţelor armate. Serviciu comandat = însărcinare, atribuţie, misiune specială încredinţată cuiva spre executare. Serviciu divin (sau religios) = slujbă religioasă. ♢ Expr. (Despre angajaţi, ostaşi, elevi) (A fi) de serviciu = (a fi) însărcinat cu o misiune specială în cadrul obligaţiilor profesionale. A intra în serviciu = a deveni salariat. ♦ Funcţie. Serviciu de casier. 3. Subdiviziune în administraţia internă a unei instituţii, întreprinderi etc. cuprinzând mai multe secţii; p. ext. colectivul de muncă corespunzător. 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinaţie specială. Serviciu de cafea. 5. Mulţime ordonată în timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic. 6. (Sport) Punere în joc a mingii. – Din fr. service, lat. servitium. Serviciudeserviciu

serviciu - SERVÍCIU, servicii, s.n. 1. Acţiunea de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. 2. Ocupaţie pe care o are cineva în calitate de salariat; slujbă. 3. Subdiviziune în administraţia internă a unei instituţii, întreprinderi etc., cuprinzând mai multe secţii. 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinaţie specială. – Fr. service (lat. lit. servitium). SERVÍCIU, servicii, s.n. 1. Acţiunea, faptul de a servi, de a sluji; formă de muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. ♢ Expr. A fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a ceva) = a sluji, a servi unei persoane sau unui scop, unei idei etc. ♦ (În construcţie cu verbele „a face“, „a aduce“) Faptă, acţiune care serveşte, avantajează pe cineva; îndatorire, obligaţie. ♢ Expr. A face un prost (sau un rău) serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) un rău. ♦ Scară de serviciu = scară secundară într-un imobil (pentru acces la dependinţe). 2. Ocupaţie pe care o are cineva în calitate de angajat; slujbă. ♦ Îndatorire care revine cuiva în calitate de angajat; îndeplinirea acestei îndatoriri. ♢ Serviciu militar = stagiu la care sunt obligaţi, prin lege, cetăţenii unui stat pentru a se instrui din punct de vedere militar în rândurile forţelor armate. Serviciu comandat = însărcinare, atribuţie, misiune specială încredinţată cuiva spre executare. Serviciu divin (sau religios) = slujbă religioasă. ♢ Expr. (Despre angajaţi, ostaşi, elevi) (A fi) de serviciu = (a fi) însărcinat cu o misiune specială în cadrul obligaţiilor profesionale. A intra în serviciu = a deveni salariat. ♦ Funcţie. Serviciu de casier. 3. Subdiviziune în administraţia internă a unei instituţii, întreprinderi etc. cuprinzând mai multe secţii; p. ext. colectivul de muncă corespunzător. 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinaţie specială. Serviciu de cafea. 5. Mulţime ordonată în timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic. 6. (Sport) Punere în joc a mingii. – Din fr. service, lat. servitium. Serviciudeserviciu SERVÍCIU s. 1. funcţie, post, slujbă, (înv. şi reg.) posluşanie, (reg.) servit, (prin Mold.) breaslă, (înv.) cin, huzmet, mansup, (înv., în Transilv.) tistie, tisturie. (Avea un ~ modest.) 2. (MIL.) serviciu militar v. armată. 3. (BIS.) ceremonie, oficiu, slujbă. (~ divin.) 4. (SPORT) (rar) servă. (Cine e la ~ ?) 5. v. domeniu. 6. (pop.) priinţă, (înv.) slujbă. (I-a făcut un real ~.) 7. v. ajutor. 8. folos. (A adus imense ~ii ştiinţei.)

serviciu - SERVÍCIU, servicii, s.n. 1. Acţiunea de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. 2. Ocupaţie pe care o are cineva în calitate de salariat; slujbă. 3. Subdiviziune în administraţia internă a unei instituţii, întreprinderi etc., cuprinzând mai multe secţii. 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinaţie specială. – Fr. service (lat. lit. servitium). SERVÍCIU, servicii, s.n. 1. Acţiunea, faptul de a servi, de a sluji; formă de muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. ♢ Expr. A fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a ceva) = a sluji, a servi unei persoane sau unui scop, unei idei etc. ♦ (În construcţie cu verbele „a face“, „a aduce“) Faptă, acţiune care serveşte, avantajează pe cineva; îndatorire, obligaţie. ♢ Expr. A face un prost (sau un rău) serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) un rău. ♦ Scară de serviciu = scară secundară într-un imobil (pentru acces la dependinţe). 2. Ocupaţie pe care o are cineva în calitate de angajat; slujbă. ♦ Îndatorire care revine cuiva în calitate de angajat; îndeplinirea acestei îndatoriri. ♢ Serviciu militar = stagiu la care sunt obligaţi, prin lege, cetăţenii unui stat pentru a se instrui din punct de vedere militar în rândurile forţelor armate. Serviciu comandat = însărcinare, atribuţie, misiune specială încredinţată cuiva spre executare. Serviciu divin (sau religios) = slujbă religioasă. ♢ Expr. (Despre angajaţi, ostaşi, elevi) (A fi) de serviciu = (a fi) însărcinat cu o misiune specială în cadrul obligaţiilor profesionale. A intra în serviciu = a deveni salariat. ♦ Funcţie. Serviciu de casier. 3. Subdiviziune în administraţia internă a unei instituţii, întreprinderi etc. cuprinzând mai multe secţii; p. ext. colectivul de muncă corespunzător. 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinaţie specială. Serviciu de cafea. 5. Mulţime ordonată în timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic. 6. (Sport) Punere în joc a mingii. – Din fr. service, lat. servitium. Serviciudeserviciu SERVÍCIU s. 1. funcţie, post, slujbă, (înv. şi reg.) posluşanie, (reg.) servit, (prin Mold.) breaslă, (înv.) cin, huzmet, mansup, (înv., în Transilv.) tistie, tisturie. (Avea un ~ modest.) 2. (MIL.) serviciu militar v. armată. 3. (BIS.) ceremonie, oficiu, slujbă. (~ divin.) 4. (SPORT) (rar) servă. (Cine e la ~ ?) 5. v. domeniu. 6. (pop.) priinţă, (înv.) slujbă. (I-a făcut un real ~.) 7. v. ajutor. 8. folos. (A adus imense ~ii ştiinţei.) servíciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. servíciul; pl. servícii, art. servíciile (sil. -ci-i-)

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//