Cauta un cuvant


//
simplu - SÍMPLU, -Ă, simpli, -e, adj. 1. Care este format dintr-un singur element sau din câteva elemente omogene; care nu se poate împărţi în elemente de natură diferită; care nu este amestecat. ♢ Floare simplă = floare a cărei corolă este compusă dintr-un singur rând de petale şi un rând de stamine. Frunză simplă = frunză alcătuită dintr-un singur limb. (Gram.) Timp simplu = timp verbal care se conjugă fără ajutorul verbelor auxiliare. (Gram.) Perfect simplu = timp verbal simplu al modului indicativ, care exprimă o acţiune trecută, terminată de curând. 2. Care este lipsit de artificialitate, care nu este prefăcut; p. ext. care nu este complicat sau încărcat, care nu prezintă dificultăţi, care este uşor de făcut, de înţeles, de rezolvat. 3. Care este într-un singur plan; care se întâmplă o singură dată. Contabilitate în partidă simplă. ♦ (Sport; despre o partidă) Care are loc între doi adversari; în care confruntarea are loc între adversari individuali. 4. Lipsit de podoabe, modest. ♦ Care este inferior ca preţ sau calitate; p. ext. fără valoare. 5. (Despre oameni şi manifestările lor) Lipsit de rafinament, de afectare sau de prefăcătorie; sincer, cinstit. ♦ Lipsit de cultură; p. ext. (peior.) necioplit, bădăran. 6. (Precedând numele, înlocuieşte un adverb) Numai, doar; nimic mai mult; sadea, curat. ♢ Expr. (Fam.) Simplu ca bună ziua = foarte simplu. Simplu muritor = om obişnuit. – Din fr. simple.

simplu - SÍMPLU, -Ă, simpli, -e, adj. 1. Care este format dintr-un singur element sau din câteva elemente omogene; care nu se poate împărţi în elemente de natură diferită; care nu este amestecat. ♢ Floare simplă = floare a cărei corolă este compusă dintr-un singur rând de petale şi un rând de stamine. Frunză simplă = frunză alcătuită dintr-un singur limb. (Gram.) Timp simplu = timp verbal care se conjugă fără ajutorul verbelor auxiliare. (Gram.) Perfect simplu = timp verbal simplu al modului indicativ, care exprimă o acţiune trecută, terminată de curând. 2. Care este lipsit de artificialitate, care nu este prefăcut; p. ext. care nu este complicat sau încărcat, care nu prezintă dificultăţi, care este uşor de făcut, de înţeles, de rezolvat. 3. Care este într-un singur plan; care se întâmplă o singură dată. Contabilitate în partidă simplă. ♦ (Sport; despre o partidă) Care are loc între doi adversari; în care confruntarea are loc între adversari individuali. 4. Lipsit de podoabe, modest. ♦ Care este inferior ca preţ sau calitate; p. ext. fără valoare. 5. (Despre oameni şi manifestările lor) Lipsit de rafinament, de afectare sau de prefăcătorie; sincer, cinstit. ♦ Lipsit de cultură; p. ext. (peior.) necioplit, bădăran. 6. (Precedând numele, înlocuieşte un adverb) Numai, doar; nimic mai mult; sadea, curat. ♢ Expr. (Fam.) Simplu ca bună ziua = foarte simplu. Simplu muritor = om obişnuit. – Din fr. simple. Simplu ≠ bombastic, complex, complicat, sofisticat, vanitos, vajnic

simplu - SÍMPLU, -Ă, simpli, -e, adj. 1. Care este format dintr-un singur element sau din câteva elemente omogene; care nu se poate împărţi în elemente de natură diferită; care nu este amestecat. ♢ Floare simplă = floare a cărei corolă este compusă dintr-un singur rând de petale şi un rând de stamine. Frunză simplă = frunză alcătuită dintr-un singur limb. (Gram.) Timp simplu = timp verbal care se conjugă fără ajutorul verbelor auxiliare. (Gram.) Perfect simplu = timp verbal simplu al modului indicativ, care exprimă o acţiune trecută, terminată de curând. 2. Care este lipsit de artificialitate, care nu este prefăcut; p. ext. care nu este complicat sau încărcat, care nu prezintă dificultăţi, care este uşor de făcut, de înţeles, de rezolvat. 3. Care este într-un singur plan; care se întâmplă o singură dată. Contabilitate în partidă simplă. ♦ (Sport; despre o partidă) Care are loc între doi adversari; în care confruntarea are loc între adversari individuali. 4. Lipsit de podoabe, modest. ♦ Care este inferior ca preţ sau calitate; p. ext. fără valoare. 5. (Despre oameni şi manifestările lor) Lipsit de rafinament, de afectare sau de prefăcătorie; sincer, cinstit. ♦ Lipsit de cultură; p. ext. (peior.) necioplit, bădăran. 6. (Precedând numele, înlocuieşte un adverb) Numai, doar; nimic mai mult; sadea, curat. ♢ Expr. (Fam.) Simplu ca bună ziua = foarte simplu. Simplu muritor = om obişnuit. – Din fr. simple. Simplu ≠ bombastic, complex, complicat, sofisticat, vanitos, vajnic SÍMPLU adj., s. 1. adj. v. neamestecat. 2. adj. v. gol. 3. adj. (LINGV.) (înv.) prost. (Cuvinte compuse şi cuvinte ~.) 4. adj. neîncărcat. (O ornamentaţie ~.) 5. adj. neîmpodobit, neornat, (înv.) sadea, (invar.) sadetica (invar.). (O fotă ~.) 6. adj. sobru. (Îmbrăcăminte ~.) 7. adj. v. neevoluat. 8. adj. natural, (livr.) frust. (Un aspect ~.) 9. adj. elementar. (Un calcul ~.) 10. adj. elementar, primar, rudimentar. (Noţiuni ~ asupra ...) 11. adj. v. uşor. 12. adj. accesibil, elementar, uşor. (Cunoştinţe cât mai ~ pentru cei mici.) 13. adj. degajat, dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, spontan, (livr.) nonşalant, (înv.) prostatic. (O atitudine ~; cu gesturi ~.) 14. adj. familiar, obişnuit. (Stil ~.) 15. adj. modest, umil, (înv. şi pop.) prost, (înv.) prostatic. (De condiţii ~.) 16. adj. modest, neînsemnat, umil. (Un ~ funcţionar de bancă.) 17. adj. v. nepretenţios. 18. adj. modest, sărac, sărăcăcios. (O nuntă ~.) 19. adj., s. v. incult.

simplu - SÍMPLU, -Ă, simpli, -e, adj. 1. Care este format dintr-un singur element sau din câteva elemente omogene; care nu se poate împărţi în elemente de natură diferită; care nu este amestecat. ♢ Floare simplă = floare a cărei corolă este compusă dintr-un singur rând de petale şi un rând de stamine. Frunză simplă = frunză alcătuită dintr-un singur limb. (Gram.) Timp simplu = timp verbal care se conjugă fără ajutorul verbelor auxiliare. (Gram.) Perfect simplu = timp verbal simplu al modului indicativ, care exprimă o acţiune trecută, terminată de curând. 2. Care este lipsit de artificialitate, care nu este prefăcut; p. ext. care nu este complicat sau încărcat, care nu prezintă dificultăţi, care este uşor de făcut, de înţeles, de rezolvat. 3. Care este într-un singur plan; care se întâmplă o singură dată. Contabilitate în partidă simplă. ♦ (Sport; despre o partidă) Care are loc între doi adversari; în care confruntarea are loc între adversari individuali. 4. Lipsit de podoabe, modest. ♦ Care este inferior ca preţ sau calitate; p. ext. fără valoare. 5. (Despre oameni şi manifestările lor) Lipsit de rafinament, de afectare sau de prefăcătorie; sincer, cinstit. ♦ Lipsit de cultură; p. ext. (peior.) necioplit, bădăran. 6. (Precedând numele, înlocuieşte un adverb) Numai, doar; nimic mai mult; sadea, curat. ♢ Expr. (Fam.) Simplu ca bună ziua = foarte simplu. Simplu muritor = om obişnuit. – Din fr. simple. Simplu ≠ bombastic, complex, complicat, sofisticat, vanitos, vajnic SÍMPLU adj., s. 1. adj. v. neamestecat. 2. adj. v. gol. 3. adj. (LINGV.) (înv.) prost. (Cuvinte compuse şi cuvinte ~.) 4. adj. neîncărcat. (O ornamentaţie ~.) 5. adj. neîmpodobit, neornat, (înv.) sadea, (invar.) sadetica (invar.). (O fotă ~.) 6. adj. sobru. (Îmbrăcăminte ~.) 7. adj. v. neevoluat. 8. adj. natural, (livr.) frust. (Un aspect ~.) 9. adj. elementar. (Un calcul ~.) 10. adj. elementar, primar, rudimentar. (Noţiuni ~ asupra ...) 11. adj. v. uşor. 12. adj. accesibil, elementar, uşor. (Cunoştinţe cât mai ~ pentru cei mici.) 13. adj. degajat, dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, spontan, (livr.) nonşalant, (înv.) prostatic. (O atitudine ~; cu gesturi ~.) 14. adj. familiar, obişnuit. (Stil ~.) 15. adj. modest, umil, (înv. şi pop.) prost, (înv.) prostatic. (De condiţii ~.) 16. adj. modest, neînsemnat, umil. (Un ~ funcţionar de bancă.) 17. adj. v. nepretenţios. 18. adj. modest, sărac, sărăcăcios. (O nuntă ~.) 19. adj., s. v. incult. símplu adj. m., pl. símpli; f. sg. símplă, pl. símple

simplu - SÍMPLU, -Ă, simpli, -e, adj. 1. Care este format dintr-un singur element sau din câteva elemente omogene; care nu se poate împărţi în elemente de natură diferită; care nu este amestecat. ♢ Floare simplă = floare a cărei corolă este compusă dintr-un singur rând de petale şi un rând de stamine. Frunză simplă = frunză alcătuită dintr-un singur limb. (Gram.) Timp simplu = timp verbal care se conjugă fără ajutorul verbelor auxiliare. (Gram.) Perfect simplu = timp verbal simplu al modului indicativ, care exprimă o acţiune trecută, terminată de curând. 2. Care este lipsit de artificialitate, care nu este prefăcut; p. ext. care nu este complicat sau încărcat, care nu prezintă dificultăţi, care este uşor de făcut, de înţeles, de rezolvat. 3. Care este într-un singur plan; care se întâmplă o singură dată. Contabilitate în partidă simplă. ♦ (Sport; despre o partidă) Care are loc între doi adversari; în care confruntarea are loc între adversari individuali. 4. Lipsit de podoabe, modest. ♦ Care este inferior ca preţ sau calitate; p. ext. fără valoare. 5. (Despre oameni şi manifestările lor) Lipsit de rafinament, de afectare sau de prefăcătorie; sincer, cinstit. ♦ Lipsit de cultură; p. ext. (peior.) necioplit, bădăran. 6. (Precedând numele, înlocuieşte un adverb) Numai, doar; nimic mai mult; sadea, curat. ♢ Expr. (Fam.) Simplu ca bună ziua = foarte simplu. Simplu muritor = om obişnuit. – Din fr. simple. Simplu ≠ bombastic, complex, complicat, sofisticat, vanitos, vajnic SÍMPLU adj., s. 1. adj. v. neamestecat. 2. adj. v. gol. 3. adj. (LINGV.) (înv.) prost. (Cuvinte compuse şi cuvinte ~.) 4. adj. neîncărcat. (O ornamentaţie ~.) 5. adj. neîmpodobit, neornat, (înv.) sadea, (invar.) sadetica (invar.). (O fotă ~.) 6. adj. sobru. (Îmbrăcăminte ~.) 7. adj. v. neevoluat. 8. adj. natural, (livr.) frust. (Un aspect ~.) 9. adj. elementar. (Un calcul ~.) 10. adj. elementar, primar, rudimentar. (Noţiuni ~ asupra ...) 11. adj. v. uşor. 12. adj. accesibil, elementar, uşor. (Cunoştinţe cât mai ~ pentru cei mici.) 13. adj. degajat, dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, spontan, (livr.) nonşalant, (înv.) prostatic. (O atitudine ~; cu gesturi ~.) 14. adj. familiar, obişnuit. (Stil ~.) 15. adj. modest, umil, (înv. şi pop.) prost, (înv.) prostatic. (De condiţii ~.) 16. adj. modest, neînsemnat, umil. (Un ~ funcţionar de bancă.) 17. adj. v. nepretenţios. 18. adj. modest, sărac, sărăcăcios. (O nuntă ~.) 19. adj., s. v. incult. símplu adj. m., pl. símpli; f. sg. símplă, pl. símple SÍMPL//U ~ă (~i, ~e) 1) (în opoziţie cu compus) Care este omogen prin compoziţia sa. Substanţe ~e. ♢ Floarefloare cu un singur rând de petale şi de stamine. 2) (în opoziţie cu complicat) Care poate fi înţeles de oricine; necomplicat; elementar. Problemă ~ă. 3) şi adverbial Care este lipsit de artificii sau rafinament; natural; neafectat. ♢ ~ ca bună ziua foarte simplu. 4) (în opoziţie cu dublu) Care constă dintr-o singură parte. Uşă ~ă. 5) (despre persoane) Care nu se evidenţiază din alţii; de rând. Muncitor ~. 6) Care este inferior ca preţ sau calitate. Încălţăminte ~ă. [Sil. sim-plu] /simple

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//