Cauta un cuvant


//
socoteală - SOCOTEÁLĂ, socoteli, s.f. 1. Calculare, calcul numeric, evaluare numerică. ♢ Expr. A face (sau a da cuiva) socoteala = a plăti (cuiva) ceea ce i se cuvine, ceea ce are de primit. Pe socoteala mea (sau a ta etc.) = pe cheltuiala mea (sau a ta etc.). A-şi greşi socotelile = a se înşela în aşteptări; a nu izbuti. A ieşi la socoteală (cu ceva sau cu cineva) = a ajunge la o rezolvare convenabilă, favorabilă (în legătură cu ceva sau cu cineva). A pune (ceva) la socoteală = a lua în consideraţie (ceva). A pune (ceva) în socoteala cuiva = a obliga pe cineva să plătească (ceva); a imputa cuiva (ceva). ♦ Cont, situaţie (de venituri şi cheltuieli). ♦ (Fam.) Fiecare dintre cele patru operaţii aritmetice fundamentale. ♦ Sumă de bani datorată (pentru o consumaţie, o cumpărătură etc.); notă de plată. ♦ Privire asupra unor fapte din trecut; bilanţ. 2. Proiect, plan, gând; idee. ♢ Expr. A-i veni (cuiva) la socoteală = a-i fi (cuiva) pe plac; a-i conveni. (Pop.); A-şi da cu socoteala (că)... = a fi de părere că..., a crede că... 3. În expr. A da socoteală cuiva (de ceva) = a răspunde în faţa cuiva (de ceva). A ţine socoteală de... = a lua în considerare, a avea în vedere. Pe socoteala cuiva = în legătură cu cineva. 4. Rost, raţiune; măsură. ♢ Loc. adv. şi adj. Cu (sau fără) socoteală = (ne)chibzuit, cu (sau fără) motiv. 5. (Fam.) Treabă, lucru. – Socoti + suf. -eală.

socoteală - SOCOTEÁLĂ, socoteli, s.f. 1. Calculare, calcul numeric, evaluare numerică. ♢ Expr. A face (sau a da cuiva) socoteala = a plăti (cuiva) ceea ce i se cuvine, ceea ce are de primit. Pe socoteala mea (sau a ta etc.) = pe cheltuiala mea (sau a ta etc.). A-şi greşi socotelile = a se înşela în aşteptări; a nu izbuti. A ieşi la socoteală (cu ceva sau cu cineva) = a ajunge la o rezolvare convenabilă, favorabilă (în legătură cu ceva sau cu cineva). A pune (ceva) la socoteală = a lua în consideraţie (ceva). A pune (ceva) în socoteala cuiva = a obliga pe cineva să plătească (ceva); a imputa cuiva (ceva). ♦ Cont, situaţie (de venituri şi cheltuieli). ♦ (Fam.) Fiecare dintre cele patru operaţii aritmetice fundamentale. ♦ Sumă de bani datorată (pentru o consumaţie, o cumpărătură etc.); notă de plată. ♦ Privire asupra unor fapte din trecut; bilanţ. 2. Proiect, plan, gând; idee. ♢ Expr. A-i veni (cuiva) la socoteală = a-i fi (cuiva) pe plac; a-i conveni. (Pop.); A-şi da cu socoteala (că)... = a fi de părere că..., a crede că... 3. În expr. A da socoteală cuiva (de ceva) = a răspunde în faţa cuiva (de ceva). A ţine socoteală de... = a lua în considerare, a avea în vedere. Pe socoteala cuiva = în legătură cu cineva. 4. Rost, raţiune; măsură. ♢ Loc. adv. şi adj. Cu (sau fără) socoteală = (ne)chibzuit, cu (sau fără) motiv. 5. (Fam.) Treabă, lucru. – Socoti + suf. -eală. SOCOTEÁLĂ s. v. apreciere, atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, estimare, estimaţie, evaluare, îndemn, îndrumare, înţeles, învăţătură, judecată, mesaj, minte, numărare, numărat, numărătoare, onoare, povaţă, povăţuire, preţuire, raţionament, raţiune, respect, semnificaţie, sens, sfat, stimă, tâlc, trecere, vază, vorbă.

socoteală - SOCOTEÁLĂ, socoteli, s.f. 1. Calculare, calcul numeric, evaluare numerică. ♢ Expr. A face (sau a da cuiva) socoteala = a plăti (cuiva) ceea ce i se cuvine, ceea ce are de primit. Pe socoteala mea (sau a ta etc.) = pe cheltuiala mea (sau a ta etc.). A-şi greşi socotelile = a se înşela în aşteptări; a nu izbuti. A ieşi la socoteală (cu ceva sau cu cineva) = a ajunge la o rezolvare convenabilă, favorabilă (în legătură cu ceva sau cu cineva). A pune (ceva) la socoteală = a lua în consideraţie (ceva). A pune (ceva) în socoteala cuiva = a obliga pe cineva să plătească (ceva); a imputa cuiva (ceva). ♦ Cont, situaţie (de venituri şi cheltuieli). ♦ (Fam.) Fiecare dintre cele patru operaţii aritmetice fundamentale. ♦ Sumă de bani datorată (pentru o consumaţie, o cumpărătură etc.); notă de plată. ♦ Privire asupra unor fapte din trecut; bilanţ. 2. Proiect, plan, gând; idee. ♢ Expr. A-i veni (cuiva) la socoteală = a-i fi (cuiva) pe plac; a-i conveni. (Pop.); A-şi da cu socoteala (că)... = a fi de părere că..., a crede că... 3. În expr. A da socoteală cuiva (de ceva) = a răspunde în faţa cuiva (de ceva). A ţine socoteală de... = a lua în considerare, a avea în vedere. Pe socoteala cuiva = în legătură cu cineva. 4. Rost, raţiune; măsură. ♢ Loc. adv. şi adj. Cu (sau fără) socoteală = (ne)chibzuit, cu (sau fără) motiv. 5. (Fam.) Treabă, lucru. – Socoti + suf. -eală. SOCOTEÁLĂ s. v. apreciere, atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, estimare, estimaţie, evaluare, îndemn, îndrumare, înţeles, învăţătură, judecată, mesaj, minte, numărare, numărat, numărătoare, onoare, povaţă, povăţuire, preţuire, raţionament, raţiune, respect, semnificaţie, sens, sfat, stimă, tâlc, trecere, vază, vorbă. SOCOTEÁLĂ s. 1. calcul, (înv. şi reg.) socoată, socotinţă, (Transilv. şi Maram.) sămădaş, (înv.) schepsis, seamă, (înv., în Transilv.) comput. (Face o ~ elementară.) 2. calcul, calculare, socotire. (~ anilor calendaristici.) 3. (MAT.) calcul, operaţie. (Cele patru ~eli.) 4. cont, seamă. (Câte nu i se puneau în ~!) 5. seamă. (Vei da ~ de cele făcute.) 6. chibzuială, cuminţenie, cumpăt, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, tact. (Demonstrează multă ~.) 7. raţiune, rost. (Are şi aceasta o ~.) 8. rost. (Toate au ~ lor.) 9. ordine, regulă, rânduială. (Ştie ~ lucrurilor.) 10. rost, seamă. (Nu mai ştia ~ averii lui.) 11. chestiune, lucru, poveste, pricină, problemă, treabă. (S-a lămurit ~ aceea?) 12. calcul, gând, idee, intenţie, plan, proiect. (Nu şi-a putut realiza ~.)

socoteală - SOCOTEÁLĂ, socoteli, s.f. 1. Calculare, calcul numeric, evaluare numerică. ♢ Expr. A face (sau a da cuiva) socoteala = a plăti (cuiva) ceea ce i se cuvine, ceea ce are de primit. Pe socoteala mea (sau a ta etc.) = pe cheltuiala mea (sau a ta etc.). A-şi greşi socotelile = a se înşela în aşteptări; a nu izbuti. A ieşi la socoteală (cu ceva sau cu cineva) = a ajunge la o rezolvare convenabilă, favorabilă (în legătură cu ceva sau cu cineva). A pune (ceva) la socoteală = a lua în consideraţie (ceva). A pune (ceva) în socoteala cuiva = a obliga pe cineva să plătească (ceva); a imputa cuiva (ceva). ♦ Cont, situaţie (de venituri şi cheltuieli). ♦ (Fam.) Fiecare dintre cele patru operaţii aritmetice fundamentale. ♦ Sumă de bani datorată (pentru o consumaţie, o cumpărătură etc.); notă de plată. ♦ Privire asupra unor fapte din trecut; bilanţ. 2. Proiect, plan, gând; idee. ♢ Expr. A-i veni (cuiva) la socoteală = a-i fi (cuiva) pe plac; a-i conveni. (Pop.); A-şi da cu socoteala (că)... = a fi de părere că..., a crede că... 3. În expr. A da socoteală cuiva (de ceva) = a răspunde în faţa cuiva (de ceva). A ţine socoteală de... = a lua în considerare, a avea în vedere. Pe socoteala cuiva = în legătură cu cineva. 4. Rost, raţiune; măsură. ♢ Loc. adv. şi adj. Cu (sau fără) socoteală = (ne)chibzuit, cu (sau fără) motiv. 5. (Fam.) Treabă, lucru. – Socoti + suf. -eală. SOCOTEÁLĂ s. v. apreciere, atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, estimare, estimaţie, evaluare, îndemn, îndrumare, înţeles, învăţătură, judecată, mesaj, minte, numărare, numărat, numărătoare, onoare, povaţă, povăţuire, preţuire, raţionament, raţiune, respect, semnificaţie, sens, sfat, stimă, tâlc, trecere, vază, vorbă. SOCOTEÁLĂ s. 1. calcul, (înv. şi reg.) socoată, socotinţă, (Transilv. şi Maram.) sămădaş, (înv.) schepsis, seamă, (înv., în Transilv.) comput. (Face o ~ elementară.) 2. calcul, calculare, socotire. (~ anilor calendaristici.) 3. (MAT.) calcul, operaţie. (Cele patru ~eli.) 4. cont, seamă. (Câte nu i se puneau în ~!) 5. seamă. (Vei da ~ de cele făcute.) 6. chibzuială, cuminţenie, cumpăt, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, tact. (Demonstrează multă ~.) 7. raţiune, rost. (Are şi aceasta o ~.) 8. rost. (Toate au ~ lor.) 9. ordine, regulă, rânduială. (Ştie ~ lucrurilor.) 10. rost, seamă. (Nu mai ştia ~ averii lui.) 11. chestiune, lucru, poveste, pricină, problemă, treabă. (S-a lămurit ~ aceea?) 12. calcul, gând, idee, intenţie, plan, proiect. (Nu şi-a putut realiza ~.) socoteálă s. f., g.-d. art. socotélii; pl. socotéli

socoteală - SOCOTEÁLĂ, socoteli, s.f. 1. Calculare, calcul numeric, evaluare numerică. ♢ Expr. A face (sau a da cuiva) socoteala = a plăti (cuiva) ceea ce i se cuvine, ceea ce are de primit. Pe socoteala mea (sau a ta etc.) = pe cheltuiala mea (sau a ta etc.). A-şi greşi socotelile = a se înşela în aşteptări; a nu izbuti. A ieşi la socoteală (cu ceva sau cu cineva) = a ajunge la o rezolvare convenabilă, favorabilă (în legătură cu ceva sau cu cineva). A pune (ceva) la socoteală = a lua în consideraţie (ceva). A pune (ceva) în socoteala cuiva = a obliga pe cineva să plătească (ceva); a imputa cuiva (ceva). ♦ Cont, situaţie (de venituri şi cheltuieli). ♦ (Fam.) Fiecare dintre cele patru operaţii aritmetice fundamentale. ♦ Sumă de bani datorată (pentru o consumaţie, o cumpărătură etc.); notă de plată. ♦ Privire asupra unor fapte din trecut; bilanţ. 2. Proiect, plan, gând; idee. ♢ Expr. A-i veni (cuiva) la socoteală = a-i fi (cuiva) pe plac; a-i conveni. (Pop.); A-şi da cu socoteala (că)... = a fi de părere că..., a crede că... 3. În expr. A da socoteală cuiva (de ceva) = a răspunde în faţa cuiva (de ceva). A ţine socoteală de... = a lua în considerare, a avea în vedere. Pe socoteala cuiva = în legătură cu cineva. 4. Rost, raţiune; măsură. ♢ Loc. adv. şi adj. Cu (sau fără) socoteală = (ne)chibzuit, cu (sau fără) motiv. 5. (Fam.) Treabă, lucru. – Socoti + suf. -eală. SOCOTEÁLĂ s. v. apreciere, atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, estimare, estimaţie, evaluare, îndemn, îndrumare, înţeles, învăţătură, judecată, mesaj, minte, numărare, numărat, numărătoare, onoare, povaţă, povăţuire, preţuire, raţionament, raţiune, respect, semnificaţie, sens, sfat, stimă, tâlc, trecere, vază, vorbă. SOCOTEÁLĂ s. 1. calcul, (înv. şi reg.) socoată, socotinţă, (Transilv. şi Maram.) sămădaş, (înv.) schepsis, seamă, (înv., în Transilv.) comput. (Face o ~ elementară.) 2. calcul, calculare, socotire. (~ anilor calendaristici.) 3. (MAT.) calcul, operaţie. (Cele patru ~eli.) 4. cont, seamă. (Câte nu i se puneau în ~!) 5. seamă. (Vei da ~ de cele făcute.) 6. chibzuială, cuminţenie, cumpăt, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, tact. (Demonstrează multă ~.) 7. raţiune, rost. (Are şi aceasta o ~.) 8. rost. (Toate au ~ lor.) 9. ordine, regulă, rânduială. (Ştie ~ lucrurilor.) 10. rost, seamă. (Nu mai ştia ~ averii lui.) 11. chestiune, lucru, poveste, pricină, problemă, treabă. (S-a lămurit ~ aceea?) 12. calcul, gând, idee, intenţie, plan, proiect. (Nu şi-a putut realiza ~.) socoteálă s. f., g.-d. art. socotélii; pl. socotéli SOCOT//EÁLĂ ~éli f. 1) Totalitate a operaţiilor aritmetice efectuate în vederea determinării valorii unei mărimi; calcul. ♢ A face ~ a da cuiva suma de bani care i se cuvine. A-şi greşi ~elile a se înşela în aşteptările sale. A ieşi la ~ cu ceva (sau cu cineva) a ajunge la un oarecare rezultat; a o scoate la capăt. A râde pe ~ cuiva a-şi bate joc de cineva. A pune ceva la ~ a lua în seamă ceva; a ţine cont de ceva. A da cuiva ~ a răspunde în faţa cuiva de un lucru. A cere ~ cuiva de ceva a face pe cineva să răspundă de ceva. A ţine ~ a lua în considerare. Pe ~eala cuiva pe cheltuiala cuiva. 2) rar Fel de a privi. ♢ A-şi da cu ~eala a fi de părere. A-i veni cuiva la ~ a-i conveni. 3) Limită până la care este posibil ceva; măsură. ♢ Cu (sau fără) ~ a) cu (sau fără) chibzuială; b) cu (sau fără) măsură. 4) rar pop. Activitate întreprinsă în vederea unui scop. ♢ Cum e ~eala? Cum stau lucrurile? Care e situaţia? [G.-D. socotelii] /a (se) socoti + suf. ~eală

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//