Cauta un cuvant


specific - SPECÍFIC1 s.n. Caracterul propriu particular, special al cuiva sau a ceva: notă distinctă. – Fr. spécifique.

specific - SPECÍFIC1 s.n. Caracterul propriu particular, special al cuiva sau a ceva: notă distinctă. – Fr. spécifique. SPECÍFIC2, -Ă, specifici, -e, adj. Care este propriu, caracteristic unei fiinţe, unui lucru sau unui fenomen. ♦ Care se raportează la o unitate. Greutate specifică. – Fr. spécifique.

specific - SPECÍFIC1 s.n. Caracterul propriu particular, special al cuiva sau a ceva: notă distinctă. – Fr. spécifique. SPECÍFIC2, -Ă, specifici, -e, adj. Care este propriu, caracteristic unei fiinţe, unui lucru sau unui fenomen. ♦ Care se raportează la o unitate. Greutate specifică. – Fr. spécifique. SPECÍFIC, -Ă, specifici, -ce, adj., s.n. 1. Adj. Care este propriu, caracteristic unei fiinţe, unui lucru sau unui fenomen; particular, distinct. ♦ Care se raportează la o unitate, la o cantitate (dintr-un material). 2. S.n. Caracterul propriu, particular, special al cuiva sau a ceva; specificitate, notă distinctivă. – Din fr. spécifique.

specific - SPECÍFIC1 s.n. Caracterul propriu particular, special al cuiva sau a ceva: notă distinctă. – Fr. spécifique. SPECÍFIC2, -Ă, specifici, -e, adj. Care este propriu, caracteristic unei fiinţe, unui lucru sau unui fenomen. ♦ Care se raportează la o unitate. Greutate specifică. – Fr. spécifique. SPECÍFIC, -Ă, specifici, -ce, adj., s.n. 1. Adj. Care este propriu, caracteristic unei fiinţe, unui lucru sau unui fenomen; particular, distinct. ♦ Care se raportează la o unitate, la o cantitate (dintr-un material). 2. S.n. Caracterul propriu, particular, special al cuiva sau a ceva; specificitate, notă distinctivă. – Din fr. spécifique. Specific ≠ necaracteristic, nespecific

specific - SPECÍFIC1 s.n. Caracterul propriu particular, special al cuiva sau a ceva: notă distinctă. – Fr. spécifique. SPECÍFIC2, -Ă, specifici, -e, adj. Care este propriu, caracteristic unei fiinţe, unui lucru sau unui fenomen. ♦ Care se raportează la o unitate. Greutate specifică. – Fr. spécifique. SPECÍFIC, -Ă, specifici, -ce, adj., s.n. 1. Adj. Care este propriu, caracteristic unei fiinţe, unui lucru sau unui fenomen; particular, distinct. ♦ Care se raportează la o unitate, la o cantitate (dintr-un material). 2. S.n. Caracterul propriu, particular, special al cuiva sau a ceva; specificitate, notă distinctivă. – Din fr. spécifique. Specific ≠ necaracteristic, nespecific SPECÍFIC adj., s. 1. adj. caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, tipic, (înv.) însuşit. (Notă, trăsătură ~.) 2. s. v. însuşire. 3. s. specificitate, (rar) tipicitate, tipism. (~ul artei.) 4. s. spirit. (~ul limbii noastre.) 5. adj. caracteristic, clasic, reprezentativ, tipic. (Un exemplu ~.) 6. adj. aparte, deosebit, particular, special, sui-generis. (Un gust ~.) 7. adj. carac-teristic, obişnuit. (L-a primit cu amabilitatea ~.)

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//