Cauta un cuvant


spre - SPRE prep. 1. (Cu sens local) În direcţia..., înspre, către, la. Pornesc spre şcoală. ♦ (În numeralele de la 11 la 19, formate prin compunere) Adăugat la..., peste. Unsprezece. 2. (Cu sens temporal) În apropierea..., aproape de..., cam la vremea..., pe la... Spre iarnă. ♦ Către ziua de...; dintre ziua de...; şi ziua de... Luni spre marţi. ♦ (Arată o acţiune ulterioară celei exprimate de verbul precedent, având valoare cop**ativă) După aceea, şi apoi. 3. (Introduce un complement circumstanţial de scop) În vederea..., pentru a..., ca să... Se duce spre a cerceta personal. ♢ Expr. Spre pildă = de pildă, de exemplu. 4. (Introduce un complement circumstanţial de mod) (În aşa fel) încât (să producă, să cauzeze cuiva ceva). I-a dăruit o carte spre marea lui bucurie. 5. (Înv. şi reg.; introduce un complement indirect) Echivalând cu..., drept, ca. Spre răsplată, cer două lucruri. – Lat. super.

spre - SPRE prep. 1. (Cu sens local) În direcţia..., înspre, către, la. Pornesc spre şcoală. ♦ (În numeralele de la 11 la 19, formate prin compunere) Adăugat la..., peste. Unsprezece. 2. (Cu sens temporal) În apropierea..., aproape de..., cam la vremea..., pe la... Spre iarnă. ♦ Către ziua de...; dintre ziua de...; şi ziua de... Luni spre marţi. ♦ (Arată o acţiune ulterioară celei exprimate de verbul precedent, având valoare cop**ativă) După aceea, şi apoi. 3. (Introduce un complement circumstanţial de scop) În vederea..., pentru a..., ca să... Se duce spre a cerceta personal. ♢ Expr. Spre pildă = de pildă, de exemplu. 4. (Introduce un complement circumstanţial de mod) (În aşa fel) încât (să producă, să cauzeze cuiva ceva). I-a dăruit o carte spre marea lui bucurie. 5. (Înv. şi reg.; introduce un complement indirect) Echivalând cu..., drept, ca. Spre răsplată, cer două lucruri. – Lat. super. Spredinspre

spre - SPRE prep. 1. (Cu sens local) În direcţia..., înspre, către, la. Pornesc spre şcoală. ♦ (În numeralele de la 11 la 19, formate prin compunere) Adăugat la..., peste. Unsprezece. 2. (Cu sens temporal) În apropierea..., aproape de..., cam la vremea..., pe la... Spre iarnă. ♦ Către ziua de...; dintre ziua de...; şi ziua de... Luni spre marţi. ♦ (Arată o acţiune ulterioară celei exprimate de verbul precedent, având valoare cop**ativă) După aceea, şi apoi. 3. (Introduce un complement circumstanţial de scop) În vederea..., pentru a..., ca să... Se duce spre a cerceta personal. ♢ Expr. Spre pildă = de pildă, de exemplu. 4. (Introduce un complement circumstanţial de mod) (În aşa fel) încât (să producă, să cauzeze cuiva ceva). I-a dăruit o carte spre marea lui bucurie. 5. (Înv. şi reg.; introduce un complement indirect) Echivalând cu..., drept, ca. Spre răsplată, cer două lucruri. – Lat. super. Spredinspre SPRE prep. v. asupra, ca, contra, drept, împotriva, în, la, pe.

spre - SPRE prep. 1. (Cu sens local) În direcţia..., înspre, către, la. Pornesc spre şcoală. ♦ (În numeralele de la 11 la 19, formate prin compunere) Adăugat la..., peste. Unsprezece. 2. (Cu sens temporal) În apropierea..., aproape de..., cam la vremea..., pe la... Spre iarnă. ♦ Către ziua de...; dintre ziua de...; şi ziua de... Luni spre marţi. ♦ (Arată o acţiune ulterioară celei exprimate de verbul precedent, având valoare cop**ativă) După aceea, şi apoi. 3. (Introduce un complement circumstanţial de scop) În vederea..., pentru a..., ca să... Se duce spre a cerceta personal. ♢ Expr. Spre pildă = de pildă, de exemplu. 4. (Introduce un complement circumstanţial de mod) (În aşa fel) încât (să producă, să cauzeze cuiva ceva). I-a dăruit o carte spre marea lui bucurie. 5. (Înv. şi reg.; introduce un complement indirect) Echivalând cu..., drept, ca. Spre răsplată, cer două lucruri. – Lat. super. Spredinspre SPRE prep. v. asupra, ca, contra, drept, împotriva, în, la, pe. SPRE prep. 1. (local) asupra, către, înspre, la, (înv.) despre, între, supra. (Îşi aţinteşte privirea ~ noi.) 2. (temporal) către, înspre, (reg.) asupra, (înv.) despre, înde. (Era ~ ziuă.) 3. (arată scopul) ca, de, drept, pentru. (~ încercare; ~ exemplu.) 4. (final) pentru, (înv.) către. (O spun ~ binele tău.)

spre - SPRE prep. 1. (Cu sens local) În direcţia..., înspre, către, la. Pornesc spre şcoală. ♦ (În numeralele de la 11 la 19, formate prin compunere) Adăugat la..., peste. Unsprezece. 2. (Cu sens temporal) În apropierea..., aproape de..., cam la vremea..., pe la... Spre iarnă. ♦ Către ziua de...; dintre ziua de...; şi ziua de... Luni spre marţi. ♦ (Arată o acţiune ulterioară celei exprimate de verbul precedent, având valoare cop**ativă) După aceea, şi apoi. 3. (Introduce un complement circumstanţial de scop) În vederea..., pentru a..., ca să... Se duce spre a cerceta personal. ♢ Expr. Spre pildă = de pildă, de exemplu. 4. (Introduce un complement circumstanţial de mod) (În aşa fel) încât (să producă, să cauzeze cuiva ceva). I-a dăruit o carte spre marea lui bucurie. 5. (Înv. şi reg.; introduce un complement indirect) Echivalând cu..., drept, ca. Spre răsplată, cer două lucruri. – Lat. super. Spredinspre SPRE prep. v. asupra, ca, contra, drept, împotriva, în, la, pe. SPRE prep. 1. (local) asupra, către, înspre, la, (înv.) despre, între, supra. (Îşi aţinteşte privirea ~ noi.) 2. (temporal) către, înspre, (reg.) asupra, (înv.) despre, înde. (Era ~ ziuă.) 3. (arată scopul) ca, de, drept, pentru. (~ încercare; ~ exemplu.) 4. (final) pentru, (înv.) către. (O spun ~ binele tău.) spre prep.

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//