Cauta un cuvant


stabili - STABILÍ, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza. 2. Tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. Tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înfiinţa, a institui. ♢ Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. 4. Tranz. şi refl. A (se) aşeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. – Din lat., it. stabilire.

stabili - STABILÍ, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza. 2. Tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. Tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înfiinţa, a institui. ♢ Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. 4. Tranz. şi refl. A (se) aşeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. – Din lat., it. stabilire. STABILÍ vb. v. constitui, crea, ctitori, funda, institui, înfiinţa, întemeia, organiza.

stabili - STABILÍ, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza. 2. Tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. Tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înfiinţa, a institui. ♢ Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. 4. Tranz. şi refl. A (se) aşeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. – Din lat., it. stabilire. STABILÍ vb. v. constitui, crea, ctitori, funda, institui, înfiinţa, întemeia, organiza. STABILÍ vb. 1. a se aşeza, a se fixa, a se instala, a se opri, a se statornici, (pop.) a se sălăşlui, (înv. şi reg.) a se sălăşui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au ~ în acele câmpii mănoase.) 2. v. amplasa. 3. a (se) statornici, (fig.) a (se) întrona. (Între cele două state s-au ~ relaţii prieteneşti.) 4. v. cal-cula. 5. v. determina. 6. a defini, a determina, a preciza, (înv.) a mărgini, a răspica. (A ~ proprietăţile unui metal.) 7. v. fixa. 8. v. funda-menta. 9. v. descoperi. 10. v. constata. 11. v. in-stitui. 12. v. consfinţi. 13. a face, a institui. (A ~ lege.) 14. v. constitui. 15. a fixa, a hotărî, a institui, a întocmi, a orândui, a rândui, a stator-nici, (înv.) a aşeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 16. a determina, a fixa, a hotărî, a preciza, a statornici, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 17. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, v. ordona. 18. v. alege. 19. a aranja, a orândui, a reglementa, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Şi-a ~ situaţia neclară.) 20. v. decide. 21. v. instaura. 22. v. prevedea. 23. a obţine, a realiza. (A ~ un record atletic.) 24. v. confirma.

stabili - STABILÍ, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza. 2. Tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. Tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înfiinţa, a institui. ♢ Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. 4. Tranz. şi refl. A (se) aşeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. – Din lat., it. stabilire. STABILÍ vb. v. constitui, crea, ctitori, funda, institui, înfiinţa, întemeia, organiza. STABILÍ vb. 1. a se aşeza, a se fixa, a se instala, a se opri, a se statornici, (pop.) a se sălăşlui, (înv. şi reg.) a se sălăşui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au ~ în acele câmpii mănoase.) 2. v. amplasa. 3. a (se) statornici, (fig.) a (se) întrona. (Între cele două state s-au ~ relaţii prieteneşti.) 4. v. cal-cula. 5. v. determina. 6. a defini, a determina, a preciza, (înv.) a mărgini, a răspica. (A ~ proprietăţile unui metal.) 7. v. fixa. 8. v. funda-menta. 9. v. descoperi. 10. v. constata. 11. v. in-stitui. 12. v. consfinţi. 13. a face, a institui. (A ~ lege.) 14. v. constitui. 15. a fixa, a hotărî, a institui, a întocmi, a orândui, a rândui, a stator-nici, (înv.) a aşeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 16. a determina, a fixa, a hotărî, a preciza, a statornici, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 17. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, v. ordona. 18. v. alege. 19. a aranja, a orândui, a reglementa, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Şi-a ~ situaţia neclară.) 20. v. decide. 21. v. instaura. 22. v. prevedea. 23. a obţine, a realiza. (A ~ un record atletic.) 24. v. confirma. stabilí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stabilésc, imperf. 3 sg. stabileá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stabileáscă

stabili - STABILÍ, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza. 2. Tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. Tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înfiinţa, a institui. ♢ Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. 4. Tranz. şi refl. A (se) aşeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. – Din lat., it. stabilire. STABILÍ vb. v. constitui, crea, ctitori, funda, institui, înfiinţa, întemeia, organiza. STABILÍ vb. 1. a se aşeza, a se fixa, a se instala, a se opri, a se statornici, (pop.) a se sălăşlui, (înv. şi reg.) a se sălăşui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au ~ în acele câmpii mănoase.) 2. v. amplasa. 3. a (se) statornici, (fig.) a (se) întrona. (Între cele două state s-au ~ relaţii prieteneşti.) 4. v. cal-cula. 5. v. determina. 6. a defini, a determina, a preciza, (înv.) a mărgini, a răspica. (A ~ proprietăţile unui metal.) 7. v. fixa. 8. v. funda-menta. 9. v. descoperi. 10. v. constata. 11. v. in-stitui. 12. v. consfinţi. 13. a face, a institui. (A ~ lege.) 14. v. constitui. 15. a fixa, a hotărî, a institui, a întocmi, a orândui, a rândui, a stator-nici, (înv.) a aşeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 16. a determina, a fixa, a hotărî, a preciza, a statornici, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 17. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, v. ordona. 18. v. alege. 19. a aranja, a orândui, a reglementa, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Şi-a ~ situaţia neclară.) 20. v. decide. 21. v. instaura. 22. v. prevedea. 23. a obţine, a realiza. (A ~ un record atletic.) 24. v. confirma. stabilí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stabilésc, imperf. 3 sg. stabileá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stabileáscă A STABIL//Í ~ésc tranz. 1) A punestea nemişcat; a facestea stabil (într-un loc sau într-o poziţie). 2) (timpul, locul, valoarea etc.) A fixa printr-o înţelegere prealabilă, prin deliberare; a hotărî; a determina. ~ un termen. ~ preţul. 3) A faceintre în acţiune. ~ legătura cu cineva. 4) (fapte) A identifica ca real sau adevărat; a constata. 5) A scoate la iveală, demonstrând caracterul real. ~ adevărul. 6) A face să se stabilească; a statornici. /stabilire

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//