Cauta un cuvant


//
stat - STAT2, state, s.n. 1. Listă, tabel. ♦ (În sintagma) Stat de plată = tabel, listă în care sunt înscrise drepturile băneşti pe care le achită o întreprindere lucrătorilor ei. ♢ Stat de funcţii = document (sub formă de tabel) în care sunt înscrise posturile, funcţiile, salariile etc. dintr-o întreprindere, instituţie etc. 2. (În sintagma) Stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutaţiilor de serviciu ale unui angajat şi starea lui civilă, socială etc. [Var.: ştat s.n.] – Din lat. status (cu sensurile fr. état). Cf. it. s t a t o.

ştat - STAT2, state, s.n. 1. Listă, tabel. ♦ (În sintagma) Stat de plată = tabel, listă în care sunt înscrise drepturile băneşti pe care le achită o întreprindere lucrătorilor ei. ♢ Stat de funcţii = document (sub formă de tabel) în care sunt înscrise posturile, funcţiile, salariile etc. dintr-o întreprindere, instituţie etc. 2. (În sintagma) Stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutaţiilor de serviciu ale unui angajat şi starea lui civilă, socială etc. [Var.: ştat s.n.] – Din lat. status (cu sensurile fr. état). Cf. it. s t a t o. ŞTAT s.n. v. stat2.

stat - STAT2, state, s.n. 1. Listă, tabel. ♦ (În sintagma) Stat de plată = tabel, listă în care sunt înscrise drepturile băneşti pe care le achită o întreprindere lucrătorilor ei. ♢ Stat de funcţii = document (sub formă de tabel) în care sunt înscrise posturile, funcţiile, salariile etc. dintr-o întreprindere, instituţie etc. 2. (În sintagma) Stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutaţiilor de serviciu ale unui angajat şi starea lui civilă, socială etc. [Var.: ştat s.n.] – Din lat. status (cu sensurile fr. état). Cf. it. s t a t o. ŞTAT s.n. v. stat2. STAT1, state, s.n. 1. Teritoriul şi pop**aţia asupra cărora îşi exercită autoritatea această organizaţie; ţară. ♢ Loc. adj. De stat = a) care emană de la stat1; b) care e condus şi controlat de stat1, care aparţine statului1; c) care angajează statul1, care se referă la stat1. ♦ Om (sau bărbat) de stat = persoană care are un rol important în conducerea treburilor ţării. 2. (La pl., în evul mediu). Denumire a organelor reprezentative din anumite ţări. 3. (Mil.; în sintagma) Stat major = organ de conducere a trupelor format din ofiţeri, care funcţionează pe lângă comandamentele marilor unităţi militare sau la nivelul întregii armate; sediul, localul acestui organ de conducere. – Din it. Stato, lat. status (cu unele sensuri după fr. état).

stat - STAT2, state, s.n. 1. Listă, tabel. ♦ (În sintagma) Stat de plată = tabel, listă în care sunt înscrise drepturile băneşti pe care le achită o întreprindere lucrătorilor ei. ♢ Stat de funcţii = document (sub formă de tabel) în care sunt înscrise posturile, funcţiile, salariile etc. dintr-o întreprindere, instituţie etc. 2. (În sintagma) Stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutaţiilor de serviciu ale unui angajat şi starea lui civilă, socială etc. [Var.: ştat s.n.] – Din lat. status (cu sensurile fr. état). Cf. it. s t a t o. ŞTAT s.n. v. stat2. STAT1, state, s.n. 1. Teritoriul şi pop**aţia asupra cărora îşi exercită autoritatea această organizaţie; ţară. ♢ Loc. adj. De stat = a) care emană de la stat1; b) care e condus şi controlat de stat1, care aparţine statului1; c) care angajează statul1, care se referă la stat1. ♦ Om (sau bărbat) de stat = persoană care are un rol important în conducerea treburilor ţării. 2. (La pl., în evul mediu). Denumire a organelor reprezentative din anumite ţări. 3. (Mil.; în sintagma) Stat major = organ de conducere a trupelor format din ofiţeri, care funcţionează pe lângă comandamentele marilor unităţi militare sau la nivelul întregii armate; sediul, localul acestui organ de conducere. – Din it. Stato, lat. status (cu unele sensuri după fr. état). STAT1, state, s.n. 1. Organizaţie politică a clasei economiceşte dominante, care are ca scop apărarea ordinii economice existente şi reprimarea împotriva altor clase; teritoriul şi pop**aţia asupra cărora îşi exercită autoritatea această organizaţie; ţară. ♢ Stat socialist = stat de tip nou, înfăptuit şi condus de clasa muncitoare, a cărui esenţă o formează dictatura proletariatului şi care are ca scop desfiinţarea exploatării şi construirea societăţii fără clase. ♢ Loc. adj. De stat = a) care emană de la stat; b) care e condus şi controlat de stat, care aparţine statului; oficial; c) care angajează statul, care se referă la stat. ♦ Om (sau bărbat) de stat = persoană cu rol important în conducerea treburilor ţării. 2. (La pl., în orânduirea feudală). Denumire a organelor reprezentative din anumite ţări. Statele generale din Franţa – Fr. état (lat. lit. status).

stat - STAT2, state, s.n. 1. Listă, tabel. ♦ (În sintagma) Stat de plată = tabel, listă în care sunt înscrise drepturile băneşti pe care le achită o întreprindere lucrătorilor ei. ♢ Stat de funcţii = document (sub formă de tabel) în care sunt înscrise posturile, funcţiile, salariile etc. dintr-o întreprindere, instituţie etc. 2. (În sintagma) Stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutaţiilor de serviciu ale unui angajat şi starea lui civilă, socială etc. [Var.: ştat s.n.] – Din lat. status (cu sensurile fr. état). Cf. it. s t a t o. ŞTAT s.n. v. stat2. STAT1, state, s.n. 1. Teritoriul şi pop**aţia asupra cărora îşi exercită autoritatea această organizaţie; ţară. ♢ Loc. adj. De stat = a) care emană de la stat1; b) care e condus şi controlat de stat1, care aparţine statului1; c) care angajează statul1, care se referă la stat1. ♦ Om (sau bărbat) de stat = persoană care are un rol important în conducerea treburilor ţării. 2. (La pl., în evul mediu). Denumire a organelor reprezentative din anumite ţări. 3. (Mil.; în sintagma) Stat major = organ de conducere a trupelor format din ofiţeri, care funcţionează pe lângă comandamentele marilor unităţi militare sau la nivelul întregii armate; sediul, localul acestui organ de conducere. – Din it. Stato, lat. status (cu unele sensuri după fr. état). STAT1, state, s.n. 1. Organizaţie politică a clasei economiceşte dominante, care are ca scop apărarea ordinii economice existente şi reprimarea împotriva altor clase; teritoriul şi pop**aţia asupra cărora îşi exercită autoritatea această organizaţie; ţară. ♢ Stat socialist = stat de tip nou, înfăptuit şi condus de clasa muncitoare, a cărui esenţă o formează dictatura proletariatului şi care are ca scop desfiinţarea exploatării şi construirea societăţii fără clase. ♢ Loc. adj. De stat = a) care emană de la stat; b) care e condus şi controlat de stat, care aparţine statului; oficial; c) care angajează statul, care se referă la stat. ♦ Om (sau bărbat) de stat = persoană cu rol important în conducerea treburilor ţării. 2. (La pl., în orânduirea feudală). Denumire a organelor reprezentative din anumite ţări. Statele generale din Franţa – Fr. état (lat. lit. status). STAT3, staturi, s.n. 1. Faptul de a sta. ♦ Şedere, rămânere, zăbovire. 2. Înălţime a corpului omenesc, statură; p. ext. înfăţişare. ♢ Un stat de om = măsură pentru înălţimi (egală cu lungimea obişnuită a unui om). ♦ Trup, corp omenesc. – V. sta.

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//