Cauta un cuvant


superlativ - SUPERLATÍV, -Ă, superlativi, -e, adj. (Despre calificative) Care exprimă o calitate în gradul cel mai înalt. ♢ Gradul superlativ (şi substantivat, n.) = grad de comparaţie al adjectivelor şi al adverbelor, care arată că însuşirea exprimată este la un grad foarte înalt sau la gradul cel mai înalt ori cel mai scăzut în comparaţie cu altele de aceeaşi natură. – Din fr. superlatif, lat. superlativus.

superlativ - SUPERLATÍV, -Ă, superlativi, -e, adj. (Despre calificative) Care exprimă o calitate în gradul cel mai înalt. ♢ Gradul superlativ (şi substantivat, n.) = grad de comparaţie al adjectivelor şi al adverbelor, care arată că însuşirea exprimată este la un grad foarte înalt sau la gradul cel mai înalt ori cel mai scăzut în comparaţie cu altele de aceeaşi natură. – Din fr. superlatif, lat. superlativus. superlatív adj. m., pl. superlatívi; f. sg. superlatívă, pl. superlatíve

superlativ - SUPERLATÍV, -Ă, superlativi, -e, adj. (Despre calificative) Care exprimă o calitate în gradul cel mai înalt. ♢ Gradul superlativ (şi substantivat, n.) = grad de comparaţie al adjectivelor şi al adverbelor, care arată că însuşirea exprimată este la un grad foarte înalt sau la gradul cel mai înalt ori cel mai scăzut în comparaţie cu altele de aceeaşi natură. – Din fr. superlatif, lat. superlativus. superlatív adj. m., pl. superlatívi; f. sg. superlatívă, pl. superlatíve superlatív (lingv.) s. n., pl. superlatíve

superlativ - SUPERLATÍV, -Ă, superlativi, -e, adj. (Despre calificative) Care exprimă o calitate în gradul cel mai înalt. ♢ Gradul superlativ (şi substantivat, n.) = grad de comparaţie al adjectivelor şi al adverbelor, care arată că însuşirea exprimată este la un grad foarte înalt sau la gradul cel mai înalt ori cel mai scăzut în comparaţie cu altele de aceeaşi natură. – Din fr. superlatif, lat. superlativus. superlatív adj. m., pl. superlatívi; f. sg. superlatívă, pl. superlatíve superlatív (lingv.) s. n., pl. superlatíve SUPERLATÍV1 ~e n. Calificativ exagerat, hiperbolic. /superlativus

superlativ - SUPERLATÍV, -Ă, superlativi, -e, adj. (Despre calificative) Care exprimă o calitate în gradul cel mai înalt. ♢ Gradul superlativ (şi substantivat, n.) = grad de comparaţie al adjectivelor şi al adverbelor, care arată că însuşirea exprimată este la un grad foarte înalt sau la gradul cel mai înalt ori cel mai scăzut în comparaţie cu altele de aceeaşi natură. – Din fr. superlatif, lat. superlativus. superlatív adj. m., pl. superlatívi; f. sg. superlatívă, pl. superlatíve superlatív (lingv.) s. n., pl. superlatíve SUPERLATÍV1 ~e n. Calificativ exagerat, hiperbolic. /superlativus SUPERLATÍV2 ~ă (~i, ~e) (despre aprecieri sau calificative) Care este deosebit de favorabil. ♢ (Grad) ~ categorie gramaticală care exprimă gradul cel mai înalt al unei calităţi. /superlativus

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//