tehnic - TÉHNIC, -Ă, tehnici, -e, adj., s.f. I. Adj. Care aparţine tehnicii (II), privitor la tehnică. ♢ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, şi care este folosit la construirea obiectului în spaţiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o ştiinţă etc. II. S.f. 1. Totalitatea uneltelor şi a practicilor producţiei dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să cerceteze şi să transforme natura înconjurătoare cu scopul de a obţine bunuri materiale. 2. Totalitatea procedeelor întrebuinţate în practicarea unei meserii, a unei ştiinţe etc. 3. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă şi auxiliare cu care sunt înzestrate forţele armate. – Din fr. technique.
tehnic - TÉHNIC, -Ă, tehnici, -e, adj., s.f. I. Adj. Care aparţine tehnicii (II), privitor la tehnică. ♢ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, şi care este folosit la construirea obiectului în spaţiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o ştiinţă etc. II. S.f. 1. Totalitatea uneltelor şi a practicilor producţiei dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să cerceteze şi să transforme natura înconjurătoare cu scopul de a obţine bunuri materiale. 2. Totalitatea procedeelor întrebuinţate în practicarea unei meserii, a unei ştiinţe etc. 3. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă şi auxiliare cu care sunt înzestrate forţele armate. – Din fr. technique. téhnic adj. m., pl. téhnici; f. sg. téhnică, pl. téhnice
tehnic - TÉHNIC, -Ă, tehnici, -e, adj., s.f. I. Adj. Care aparţine tehnicii (II), privitor la tehnică. ♢ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, şi care este folosit la construirea obiectului în spaţiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o ştiinţă etc. II. S.f. 1. Totalitatea uneltelor şi a practicilor producţiei dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să cerceteze şi să transforme natura înconjurătoare cu scopul de a obţine bunuri materiale. 2. Totalitatea procedeelor întrebuinţate în practicarea unei meserii, a unei ştiinţe etc. 3. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă şi auxiliare cu care sunt înzestrate forţele armate. – Din fr. technique. téhnic adj. m., pl. téhnici; f. sg. téhnică, pl. téhnice TÉHNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de tehnică; propriu tehnicii. 2) Care se referă la latura de strictă specialitate a unei arte, a unei ştiinţe, a unei meserii. /<fr. technique, lat. technicus
tehnic - TÉHNIC, -Ă, tehnici, -e, adj., s.f. I. Adj. Care aparţine tehnicii (II), privitor la tehnică. ♢ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, şi care este folosit la construirea obiectului în spaţiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o ştiinţă etc. II. S.f. 1. Totalitatea uneltelor şi a practicilor producţiei dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să cerceteze şi să transforme natura înconjurătoare cu scopul de a obţine bunuri materiale. 2. Totalitatea procedeelor întrebuinţate în practicarea unei meserii, a unei ştiinţe etc. 3. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă şi auxiliare cu care sunt înzestrate forţele armate. – Din fr. technique. téhnic adj. m., pl. téhnici; f. sg. téhnică, pl. téhnice TÉHNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de tehnică; propriu tehnicii. 2) Care se referă la latura de strictă specialitate a unei arte, a unei ştiinţe, a unei meserii. /<fr. technique, lat. technicus TÉHNIC, -Ă adj. Referitor la tehnică; propriu unei arte, unei meserii etc. ♢ Termen tehnic = termen care denumeşte o anumită noţiune dintr-un domeniu al ştiinţei, al tehnicii etc. // (În forma tehn-, tehni-, tehno-; scris şi techn-, techni-, techno-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) tehnică“, „procedeu, capacitate din tehnică“. // s.m. (Rar) Maistru tehnician, mecanic. [Cf. fr. technique, lat. technicus, gr. technikos].
tehnic - TÉHNIC, -Ă, tehnici, -e, adj., s.f. I. Adj. Care aparţine tehnicii (II), privitor la tehnică. ♢ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, şi care este folosit la construirea obiectului în spaţiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o ştiinţă etc. II. S.f. 1. Totalitatea uneltelor şi a practicilor producţiei dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să cerceteze şi să transforme natura înconjurătoare cu scopul de a obţine bunuri materiale. 2. Totalitatea procedeelor întrebuinţate în practicarea unei meserii, a unei ştiinţe etc. 3. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă şi auxiliare cu care sunt înzestrate forţele armate. – Din fr. technique. téhnic adj. m., pl. téhnici; f. sg. téhnică, pl. téhnice TÉHNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de tehnică; propriu tehnicii. 2) Care se referă la latura de strictă specialitate a unei arte, a unei ştiinţe, a unei meserii. /<fr. technique, lat. technicus TÉHNIC, -Ă adj. Referitor la tehnică; propriu unei arte, unei meserii etc. ♢ Termen tehnic = termen care denumeşte o anumită noţiune dintr-un domeniu al ştiinţei, al tehnicii etc. // (În forma tehn-, tehni-, tehno-; scris şi techn-, techni-, techno-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) tehnică“, „procedeu, capacitate din tehnică“. // s.m. (Rar) Maistru tehnician, mecanic. [Cf. fr. technique, lat. technicus, gr. technikos]. TÉHNIC1, -Ă I. adj. referitor la tehnică; propriu unei arte, unei meserii etc. o termen ~ = termen care denumeşte o anumită noţiune dintr-un domeniu al ştiinţei, al tehnicii etc. II. s. f. 1. ansamblu de unelte şi deprinderi de producţie, dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să acţioneze asupra naturii înconjurătoare cu scopul producerii bunurilor materiale. 2. ~ de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă şi auxiliare cu care sunt înzestrate forţele armate. 3. ansamblu de prescripţii metodologice folosite pentru o acţiune eficientă, atât în sfera producţiei materiale, cât şi a celei spirituale. (< fr. technique, lat. technicus, germ. technisch, /II/ Technik)
DEX-Online-Ro.ro hosted by Okay.ro
Copyright (C) 2004-2008 DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici
Parteneri: jocuri, Matrimoniale, divertisment, director web,
Id fete, Id baieti, Jocuri strategie, harta romaniei, Jocuri cu fotbal, jocuri de gatit, Domenii .RO, Gazduire web DEX Online Ro
Web site made by fabbydesign.