tempo - TÉMPO s.n. 1. Viteză, iuţeală cu care se execută o piesă muzicală, conform conţinutului şi caracterului ei. ♦ Ritm, cadenţă. 2. (Lingv.) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. – Din it., fr. tempo.
tempo - TÉMPO s.n. 1. Viteză, iuţeală cu care se execută o piesă muzicală, conform conţinutului şi caracterului ei. ♦ Ritm, cadenţă. 2. (Lingv.) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. – Din it., fr. tempo. TÉMPO s. 1. (MUZ.) mişcare, (înv.) moviment. 2. cadenţă, ritm. (Merge într-un ~ susţinut.)
tempo - TÉMPO s.n. 1. Viteză, iuţeală cu care se execută o piesă muzicală, conform conţinutului şi caracterului ei. ♦ Ritm, cadenţă. 2. (Lingv.) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. – Din it., fr. tempo. TÉMPO s. 1. (MUZ.) mişcare, (înv.) moviment. 2. cadenţă, ritm. (Merge într-un ~ susţinut.) témpo s. n., art. tempóul/témpoul
tempo - TÉMPO s.n. 1. Viteză, iuţeală cu care se execută o piesă muzicală, conform conţinutului şi caracterului ei. ♦ Ritm, cadenţă. 2. (Lingv.) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. – Din it., fr. tempo. TÉMPO s. 1. (MUZ.) mişcare, (înv.) moviment. 2. cadenţă, ritm. (Merge într-un ~ susţinut.) témpo s. n., art. tempóul/témpoul TÉMPO n. 1) muz. Viteză de executare a unei lucrări. 2) Viteză de desfăşurare a unei acţiuni; ritm. 3) lingv. Viteză de pronunţare a cuvintelor în timpul vorbirii; ritm al vorbirii. [Art. tempóul; Acc. şi témpoul] /< it., fr. tempo
tempo - TÉMPO s.n. 1. Viteză, iuţeală cu care se execută o piesă muzicală, conform conţinutului şi caracterului ei. ♦ Ritm, cadenţă. 2. (Lingv.) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. – Din it., fr. tempo. TÉMPO s. 1. (MUZ.) mişcare, (înv.) moviment. 2. cadenţă, ritm. (Merge într-un ~ susţinut.) témpo s. n., art. tempóul/témpoul TÉMPO n. 1) muz. Viteză de executare a unei lucrări. 2) Viteză de desfăşurare a unei acţiuni; ritm. 3) lingv. Viteză de pronunţare a cuvintelor în timpul vorbirii; ritm al vorbirii. [Art. tempóul; Acc. şi témpoul] /< it., fr. tempo TÉMPO s.n. 1. Mişcare, grad de rapiditate cu care trebuie cântată o piesă muzicală. ♦ Ritm, cadenţă. 2. (Lingv.) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. // adv. A tempo (muz.; ca indicaţie de execuţie) = revenind la mişcarea de la început. [Art. tempóul. / < it., fr. tempo].
DEX-Online-Ro.ro hosted by Okay.ro
Copyright (C) 2004-2008 DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici
Parteneri: jocuri, Matrimoniale, divertisment, director web,
Id fete, Id baieti, Jocuri strategie, harta romaniei, Jocuri cu fotbal, jocuri de gatit, Domenii .RO, Gazduire web DEX Online Ro
Web site made by fabbydesign.