Cauta un cuvant


teren - TERÉN, terenuri, s.n. 1. Întindere de pământ delimitată (considerată după relieful sau după situarea sa în spaţiu). ♢ Expr. A sonda (sau a pipăi, a tatona) terenul = a observa cu atenţie situaţia, împrejurările, înainte de a întreprinde ceva; a se informa. A câştiga teren = a progresa puţin într-o acţiune; a-şi consolida poziţia. A părăsi terenul = a se da bătut, a ceda. A pierde teren = a pierde şansele de succes. ♦ Solul privit din punct de vedere geologic, geografic etc. Terenuri paleozoice. ♦ Loc, regiune. 2. Fig. Domeniu de activitate, de preocupări. ♢ Loc. adv. Pe teren = la faţa locului; la locul de producţie. 3. (Urmat de determinări care arată destinaţia) Spaţiu special amenajat într-un anumit scop. Teren de sport. – Din fr. terrain.

teren - TERÉN, terenuri, s.n. 1. Întindere de pământ delimitată (considerată după relieful sau după situarea sa în spaţiu). ♢ Expr. A sonda (sau a pipăi, a tatona) terenul = a observa cu atenţie situaţia, împrejurările, înainte de a întreprinde ceva; a se informa. A câştiga teren = a progresa puţin într-o acţiune; a-şi consolida poziţia. A părăsi terenul = a se da bătut, a ceda. A pierde teren = a pierde şansele de succes. ♦ Solul privit din punct de vedere geologic, geografic etc. Terenuri paleozoice. ♦ Loc, regiune. 2. Fig. Domeniu de activitate, de preocupări. ♢ Loc. adv. Pe teren = la faţa locului; la locul de producţie. 3. (Urmat de determinări care arată destinaţia) Spaţiu special amenajat într-un anumit scop. Teren de sport. – Din fr. terrain. TERÉN s. v. domeniu, sector.

teren - TERÉN, terenuri, s.n. 1. Întindere de pământ delimitată (considerată după relieful sau după situarea sa în spaţiu). ♢ Expr. A sonda (sau a pipăi, a tatona) terenul = a observa cu atenţie situaţia, împrejurările, înainte de a întreprinde ceva; a se informa. A câştiga teren = a progresa puţin într-o acţiune; a-şi consolida poziţia. A părăsi terenul = a se da bătut, a ceda. A pierde teren = a pierde şansele de succes. ♦ Solul privit din punct de vedere geologic, geografic etc. Terenuri paleozoice. ♦ Loc, regiune. 2. Fig. Domeniu de activitate, de preocupări. ♢ Loc. adv. Pe teren = la faţa locului; la locul de producţie. 3. (Urmat de determinări care arată destinaţia) Spaţiu special amenajat într-un anumit scop. Teren de sport. – Din fr. terrain. TERÉN s. v. domeniu, sector. TERÉN s. 1. v. loc. 2. teren viran v. maidan. 3. v. sol. 4. v. regiune.

teren - TERÉN, terenuri, s.n. 1. Întindere de pământ delimitată (considerată după relieful sau după situarea sa în spaţiu). ♢ Expr. A sonda (sau a pipăi, a tatona) terenul = a observa cu atenţie situaţia, împrejurările, înainte de a întreprinde ceva; a se informa. A câştiga teren = a progresa puţin într-o acţiune; a-şi consolida poziţia. A părăsi terenul = a se da bătut, a ceda. A pierde teren = a pierde şansele de succes. ♦ Solul privit din punct de vedere geologic, geografic etc. Terenuri paleozoice. ♦ Loc, regiune. 2. Fig. Domeniu de activitate, de preocupări. ♢ Loc. adv. Pe teren = la faţa locului; la locul de producţie. 3. (Urmat de determinări care arată destinaţia) Spaţiu special amenajat într-un anumit scop. Teren de sport. – Din fr. terrain. TERÉN s. v. domeniu, sector. TERÉN s. 1. v. loc. 2. teren viran v. maidan. 3. v. sol. 4. v. regiune. terén s. n., pl. terénuri

teren - TERÉN, terenuri, s.n. 1. Întindere de pământ delimitată (considerată după relieful sau după situarea sa în spaţiu). ♢ Expr. A sonda (sau a pipăi, a tatona) terenul = a observa cu atenţie situaţia, împrejurările, înainte de a întreprinde ceva; a se informa. A câştiga teren = a progresa puţin într-o acţiune; a-şi consolida poziţia. A părăsi terenul = a se da bătut, a ceda. A pierde teren = a pierde şansele de succes. ♦ Solul privit din punct de vedere geologic, geografic etc. Terenuri paleozoice. ♦ Loc, regiune. 2. Fig. Domeniu de activitate, de preocupări. ♢ Loc. adv. Pe teren = la faţa locului; la locul de producţie. 3. (Urmat de determinări care arată destinaţia) Spaţiu special amenajat într-un anumit scop. Teren de sport. – Din fr. terrain. TERÉN s. v. domeniu, sector. TERÉN s. 1. v. loc. 2. teren viran v. maidan. 3. v. sol. 4. v. regiune. terén s. n., pl. terénuri TERÉN ~uri n. 1) Întindere de pământ (delimitată în funcţie de relief); porţiune de pământ. ♢ A pregăti ~ul a face lucrări pregătitoare înainte de a întreprinde ceva. A sonda (sau a pipăi, a tatona) ~ul a cerceta împrejurările (înainte de a întreprinde ceva) pentru a-şi asigura reuşita. A câştiga ~ a progresa într-o acţiune, reuşind puţin câte puţin. A părăsi ~ul a ceda; a se da bătut. 2) Sol dintr-o porţiune a scoarţei terestre, conside-rat din punct de vedere al naturii sale. ~ argilos. 3) Suprafaţă de pământ special amenajată în vederea anumitelor lucrări sau activităţi. 4) fig. Domeniu de activitate; sferă de preocupări. ♢ Pe ~ la faţa locului; la locul de muncă. /terrain

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//