Cauta un cuvant


teritoriu - TERITÓRIU, teritorii, s.n. Întindere de pământ delimitată prin graniţele unui stat sau ale unei unităţi administrative şi supusă suveranităţii statului respectiv. – Din lat. territorium, fr. territoire.

teritoriu - TERITÓRIU, teritorii, s.n. Întindere de pământ delimitată prin graniţele unui stat sau ale unei unităţi administrative şi supusă suveranităţii statului respectiv. – Din lat. territorium, fr. territoire. TERITÓRIU s. 1. v. loc. 2. v. cuprins. 3. pământ, regiune, ţinut. (Se află pe un ~ străin.) 4. v. re-giune. 5. teritoriu extravilan v. extravilan; teritoriu intravilan v. intravilan.

teritoriu - TERITÓRIU, teritorii, s.n. Întindere de pământ delimitată prin graniţele unui stat sau ale unei unităţi administrative şi supusă suveranităţii statului respectiv. – Din lat. territorium, fr. territoire. TERITÓRIU s. 1. v. loc. 2. v. cuprins. 3. pământ, regiune, ţinut. (Se află pe un ~ străin.) 4. v. re-giune. 5. teritoriu extravilan v. extravilan; teritoriu intravilan v. intravilan. teritóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. teritóriul; pl. teritórii, art. teritóriile (sil. -ri-i-)

teritoriu - TERITÓRIU, teritorii, s.n. Întindere de pământ delimitată prin graniţele unui stat sau ale unei unităţi administrative şi supusă suveranităţii statului respectiv. – Din lat. territorium, fr. territoire. TERITÓRIU s. 1. v. loc. 2. v. cuprins. 3. pământ, regiune, ţinut. (Se află pe un ~ străin.) 4. v. re-giune. 5. teritoriu extravilan v. extravilan; teritoriu intravilan v. intravilan. teritóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. teritóriul; pl. teritórii, art. teritóriile (sil. -ri-i-) TERITÓRI//U ~i n. Întindere de pământ cu limitele precis stabilite (aparţinând unei entităţi geografice, unui stat sau unei unităţi administrative). /territoire

teritoriu - TERITÓRIU, teritorii, s.n. Întindere de pământ delimitată prin graniţele unui stat sau ale unei unităţi administrative şi supusă suveranităţii statului respectiv. – Din lat. territorium, fr. territoire. TERITÓRIU s. 1. v. loc. 2. v. cuprins. 3. pământ, regiune, ţinut. (Se află pe un ~ străin.) 4. v. re-giune. 5. teritoriu extravilan v. extravilan; teritoriu intravilan v. intravilan. teritóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. teritóriul; pl. teritórii, art. teritóriile (sil. -ri-i-) TERITÓRI//U ~i n. Întindere de pământ cu limitele precis stabilite (aparţinând unei entităţi geografice, unui stat sau unei unităţi administrative). /territoire TERITÓRIU s.n. Întindere de pământ (limitată de hotare) care aparţine unui stat, unei provincii, unui oraş, unei autorităţi etc. [Pron. -riu. / < lat. territorium, cf. fr. territoire].

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//