Cauta un cuvant


termen - TÉRMEN, (1, 2, 3) termene, s.n., (4, 5, 6, 7, 8) termeni, s.m. 1. S.n. Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziţii prealabile, se execută o obligaţie (bănească) sau se realizează ceva; soroc. ♢ Loc. adv. În (sau la) termen = la data fixată, prevăzută. ♦ Condiţie, clauză într-un tratat, într-un acord. 2. S.n. Interval de timp, stabilit dinainte, în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva. ♢ Loc. adv. În termen de... = în timp de... 3. S.n. (Înv.) Limită, hotar, sfârşit. 4. S.m. (În loc. şi expr.) În termen = care îşi face serviciul militar în condiţiile prevăzute de legi. A fi în termen = a-şi face stagiul militar. 5. S.m. Cuvânt; expresie. 6. S.m. Fig. (În expr.) A fi în termeni buni (sau răi) cu cineva = a fi în relaţii bune (sau rele) cu cineva. 7. S.m. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport. 8. S.m. Fiecare dintre cuvintele care au o accepţie specifică unui anumit domeniu de activitate. – Din lat. termen, -inis (cu unele sensuri după fr. terme).

termen - TÉRMEN, (1, 2, 3) termene, s.n., (4, 5, 6, 7, 8) termeni, s.m. 1. S.n. Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziţii prealabile, se execută o obligaţie (bănească) sau se realizează ceva; soroc. ♢ Loc. adv. În (sau la) termen = la data fixată, prevăzută. ♦ Condiţie, clauză într-un tratat, într-un acord. 2. S.n. Interval de timp, stabilit dinainte, în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva. ♢ Loc. adv. În termen de... = în timp de... 3. S.n. (Înv.) Limită, hotar, sfârşit. 4. S.m. (În loc. şi expr.) În termen = care îşi face serviciul militar în condiţiile prevăzute de legi. A fi în termen = a-şi face stagiul militar. 5. S.m. Cuvânt; expresie. 6. S.m. Fig. (În expr.) A fi în termeni buni (sau răi) cu cineva = a fi în relaţii bune (sau rele) cu cineva. 7. S.m. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport. 8. S.m. Fiecare dintre cuvintele care au o accepţie specifică unui anumit domeniu de activitate. – Din lat. termen, -inis (cu unele sensuri după fr. terme). TÉRMEN s. v. cap, capăt, final, fine, graniţă, hotar, încheiere, limită, margine, sfârşit.

termen - TÉRMEN, (1, 2, 3) termene, s.n., (4, 5, 6, 7, 8) termeni, s.m. 1. S.n. Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziţii prealabile, se execută o obligaţie (bănească) sau se realizează ceva; soroc. ♢ Loc. adv. În (sau la) termen = la data fixată, prevăzută. ♦ Condiţie, clauză într-un tratat, într-un acord. 2. S.n. Interval de timp, stabilit dinainte, în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva. ♢ Loc. adv. În termen de... = în timp de... 3. S.n. (Înv.) Limită, hotar, sfârşit. 4. S.m. (În loc. şi expr.) În termen = care îşi face serviciul militar în condiţiile prevăzute de legi. A fi în termen = a-şi face stagiul militar. 5. S.m. Cuvânt; expresie. 6. S.m. Fig. (În expr.) A fi în termeni buni (sau răi) cu cineva = a fi în relaţii bune (sau rele) cu cineva. 7. S.m. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport. 8. S.m. Fiecare dintre cuvintele care au o accepţie specifică unui anumit domeniu de activitate. – Din lat. termen, -inis (cu unele sensuri după fr. terme). TÉRMEN s. v. cap, capăt, final, fine, graniţă, hotar, încheiere, limită, margine, sfârşit. TÉRMEN s. 1. v. dată. 2. v. scadenţă. 3. interval, perioadă. (Un ~ de garanţie de 6 luni.) 4. v. clauză. 5. v. cuvânt.

termen - TÉRMEN, (1, 2, 3) termene, s.n., (4, 5, 6, 7, 8) termeni, s.m. 1. S.n. Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziţii prealabile, se execută o obligaţie (bănească) sau se realizează ceva; soroc. ♢ Loc. adv. În (sau la) termen = la data fixată, prevăzută. ♦ Condiţie, clauză într-un tratat, într-un acord. 2. S.n. Interval de timp, stabilit dinainte, în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva. ♢ Loc. adv. În termen de... = în timp de... 3. S.n. (Înv.) Limită, hotar, sfârşit. 4. S.m. (În loc. şi expr.) În termen = care îşi face serviciul militar în condiţiile prevăzute de legi. A fi în termen = a-şi face stagiul militar. 5. S.m. Cuvânt; expresie. 6. S.m. Fig. (În expr.) A fi în termeni buni (sau răi) cu cineva = a fi în relaţii bune (sau rele) cu cineva. 7. S.m. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport. 8. S.m. Fiecare dintre cuvintele care au o accepţie specifică unui anumit domeniu de activitate. – Din lat. termen, -inis (cu unele sensuri după fr. terme). TÉRMEN s. v. cap, capăt, final, fine, graniţă, hotar, încheiere, limită, margine, sfârşit. TÉRMEN s. 1. v. dată. 2. v. scadenţă. 3. interval, perioadă. (Un ~ de garanţie de 6 luni.) 4. v. clauză. 5. v. cuvânt. térmen (cuvânt, monom) s. m., pl. térmeni

termen - TÉRMEN, (1, 2, 3) termene, s.n., (4, 5, 6, 7, 8) termeni, s.m. 1. S.n. Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziţii prealabile, se execută o obligaţie (bănească) sau se realizează ceva; soroc. ♢ Loc. adv. În (sau la) termen = la data fixată, prevăzută. ♦ Condiţie, clauză într-un tratat, într-un acord. 2. S.n. Interval de timp, stabilit dinainte, în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva. ♢ Loc. adv. În termen de... = în timp de... 3. S.n. (Înv.) Limită, hotar, sfârşit. 4. S.m. (În loc. şi expr.) În termen = care îşi face serviciul militar în condiţiile prevăzute de legi. A fi în termen = a-şi face stagiul militar. 5. S.m. Cuvânt; expresie. 6. S.m. Fig. (În expr.) A fi în termeni buni (sau răi) cu cineva = a fi în relaţii bune (sau rele) cu cineva. 7. S.m. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport. 8. S.m. Fiecare dintre cuvintele care au o accepţie specifică unui anumit domeniu de activitate. – Din lat. termen, -inis (cu unele sensuri după fr. terme). TÉRMEN s. v. cap, capăt, final, fine, graniţă, hotar, încheiere, limită, margine, sfârşit. TÉRMEN s. 1. v. dată. 2. v. scadenţă. 3. interval, perioadă. (Un ~ de garanţie de 6 luni.) 4. v. clauză. 5. v. cuvânt. térmen (cuvânt, monom) s. m., pl. térmeni térmen (dată fixă, interval de timp) s. n., pl. térmene

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//