Cauta un cuvant


//
ţipar - ŢIPÁR, ţipari, s.m. Peşte de apă dulce stătătoare, cu corpul lung şi subţire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunţi şi cu un strat de mucus, cu mustăţi la gură, întrebuinţat mai mult ca nadă; chişcar (Misgurnus fossilis). – Et. nec. Cf. ţ i p a2.

tipar - ŢIPÁR, ţipari, s.m. Peşte de apă dulce stătătoare, cu corpul lung şi subţire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunţi şi cu un strat de mucus, cu mustăţi la gură, întrebuinţat mai mult ca nadă; chişcar (Misgurnus fossilis). – Et. nec. Cf. ţ i p a2. TIPÁR, tipare, s.n. 1. Ansamblul operaţiilor de tipărire a unui text; tehnica, meşteşugul de a tipări; ansamblul mijloacelor tehnice prin care se imprimă un text. ♢ Tipar adânc = calcografie (1). Tipar înalt = metodă de tipărire cu forme de tipar în relief. ♢ Expr. A da (ceva) la tipar = a preda (o lucrare) spre publicare. (A fi sau a se afla) sub tipar = (a fi sau a se afla) în pregătire la tipografie pentru a apărea, (a fi sau a se afla) în curs de tipărire. 2. Model, prototip după care se confecţionează sau se toarnă diferite obiecte. ♦ Fig. Clişeu, şablon. ♦ Ştanţă pentru baterea monedelor. ♦ Cofraj. 3. (Înv.) Urmă, întipărire. – Din sl. tiparŭ.

ţipar - ŢIPÁR, ţipari, s.m. Peşte de apă dulce stătătoare, cu corpul lung şi subţire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunţi şi cu un strat de mucus, cu mustăţi la gură, întrebuinţat mai mult ca nadă; chişcar (Misgurnus fossilis). – Et. nec. Cf. ţ i p a2. TIPÁR, tipare, s.n. 1. Ansamblul operaţiilor de tipărire a unui text; tehnica, meşteşugul de a tipări; ansamblul mijloacelor tehnice prin care se imprimă un text. ♢ Tipar adânc = calcografie (1). Tipar înalt = metodă de tipărire cu forme de tipar în relief. ♢ Expr. A da (ceva) la tipar = a preda (o lucrare) spre publicare. (A fi sau a se afla) sub tipar = (a fi sau a se afla) în pregătire la tipografie pentru a apărea, (a fi sau a se afla) în curs de tipărire. 2. Model, prototip după care se confecţionează sau se toarnă diferite obiecte. ♦ Fig. Clişeu, şablon. ♦ Ştanţă pentru baterea monedelor. ♦ Cofraj. 3. (Înv.) Urmă, întipărire. – Din sl. tiparŭ. ŢIPÁR s. (IHT.; Misgumus fossilis) (pop.) chişcar, (reg.) şerpar, (pdn Mold.) şarpe.

ţipar - ŢIPÁR, ţipari, s.m. Peşte de apă dulce stătătoare, cu corpul lung şi subţire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunţi şi cu un strat de mucus, cu mustăţi la gură, întrebuinţat mai mult ca nadă; chişcar (Misgurnus fossilis). – Et. nec. Cf. ţ i p a2. TIPÁR, tipare, s.n. 1. Ansamblul operaţiilor de tipărire a unui text; tehnica, meşteşugul de a tipări; ansamblul mijloacelor tehnice prin care se imprimă un text. ♢ Tipar adânc = calcografie (1). Tipar înalt = metodă de tipărire cu forme de tipar în relief. ♢ Expr. A da (ceva) la tipar = a preda (o lucrare) spre publicare. (A fi sau a se afla) sub tipar = (a fi sau a se afla) în pregătire la tipografie pentru a apărea, (a fi sau a se afla) în curs de tipărire. 2. Model, prototip după care se confecţionează sau se toarnă diferite obiecte. ♦ Fig. Clişeu, şablon. ♦ Ştanţă pentru baterea monedelor. ♦ Cofraj. 3. (Înv.) Urmă, întipărire. – Din sl. tiparŭ. ŢIPÁR s. (IHT.; Misgumus fossilis) (pop.) chişcar, (reg.) şerpar, (pdn Mold.) şarpe. ŢIPÁR s. v. anghilă.

tipar - ŢIPÁR, ţipari, s.m. Peşte de apă dulce stătătoare, cu corpul lung şi subţire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunţi şi cu un strat de mucus, cu mustăţi la gură, întrebuinţat mai mult ca nadă; chişcar (Misgurnus fossilis). – Et. nec. Cf. ţ i p a2. TIPÁR, tipare, s.n. 1. Ansamblul operaţiilor de tipărire a unui text; tehnica, meşteşugul de a tipări; ansamblul mijloacelor tehnice prin care se imprimă un text. ♢ Tipar adânc = calcografie (1). Tipar înalt = metodă de tipărire cu forme de tipar în relief. ♢ Expr. A da (ceva) la tipar = a preda (o lucrare) spre publicare. (A fi sau a se afla) sub tipar = (a fi sau a se afla) în pregătire la tipografie pentru a apărea, (a fi sau a se afla) în curs de tipărire. 2. Model, prototip după care se confecţionează sau se toarnă diferite obiecte. ♦ Fig. Clişeu, şablon. ♦ Ştanţă pentru baterea monedelor. ♦ Cofraj. 3. (Înv.) Urmă, întipărire. – Din sl. tiparŭ. ŢIPÁR s. (IHT.; Misgumus fossilis) (pop.) chişcar, (reg.) şerpar, (pdn Mold.) şarpe. ŢIPÁR s. v. anghilă. TIPÁR s. v. ciubuc, ciubucar, clişeu, imprimerie, lambar, lămbuitor, loc comun, tipografie.

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//