Cauta un cuvant


total - TOTÁL, -Ă, (1) totali, -e, adj., (2) totaluri, s.n. 1. Adj. Care cuprinde totul; întreg, complet; general. ♦ Fig. Cât se poate de mare; deplin, desăvârşit. 2. S.n. Sumă rezultată dintr-o adunare. ♢ Loc. adv. În total = una peste alta, peste tot, cu totul. ♦ Întreg rezultat din reunirea părţilor. – Din fr. total.

total - TOTÁL, -Ă, (1) totali, -e, adj., (2) totaluri, s.n. 1. Adj. Care cuprinde totul; întreg, complet; general. ♦ Fig. Cât se poate de mare; deplin, desăvârşit. 2. S.n. Sumă rezultată dintr-o adunare. ♢ Loc. adv. În total = una peste alta, peste tot, cu totul. ♦ Întreg rezultat din reunirea părţilor. – Din fr. total. Total ≠ parţial

total - TOTÁL, -Ă, (1) totali, -e, adj., (2) totaluri, s.n. 1. Adj. Care cuprinde totul; întreg, complet; general. ♦ Fig. Cât se poate de mare; deplin, desăvârşit. 2. S.n. Sumă rezultată dintr-o adunare. ♢ Loc. adv. În total = una peste alta, peste tot, cu totul. ♦ Întreg rezultat din reunirea părţilor. – Din fr. total. Total ≠ parţial TOTÁL adj., adv., s. 1. adj. v. exhaustiv. 2. adj. v. întreg. 3. adv. v. integral. 4. adj. v. absolut. 5. adj. v. nemărginit. 6. adj. v. deplin. 7. s. (MAT.) v. sumă. 8. s. v. număr. 9. s. v. totalitate. 10. adj. global. (Rezultat ~.) 11. adj. absolut, suveran. (Un dispreţ ~.) 12. adj. v. neprecupeţit. 13. adv. v. totalmente.

total - TOTÁL, -Ă, (1) totali, -e, adj., (2) totaluri, s.n. 1. Adj. Care cuprinde totul; întreg, complet; general. ♦ Fig. Cât se poate de mare; deplin, desăvârşit. 2. S.n. Sumă rezultată dintr-o adunare. ♢ Loc. adv. În total = una peste alta, peste tot, cu totul. ♦ Întreg rezultat din reunirea părţilor. – Din fr. total. Total ≠ parţial TOTÁL adj., adv., s. 1. adj. v. exhaustiv. 2. adj. v. întreg. 3. adv. v. integral. 4. adj. v. absolut. 5. adj. v. nemărginit. 6. adj. v. deplin. 7. s. (MAT.) v. sumă. 8. s. v. număr. 9. s. v. totalitate. 10. adj. global. (Rezultat ~.) 11. adj. absolut, suveran. (Un dispreţ ~.) 12. adj. v. neprecupeţit. 13. adv. v. totalmente. totál adj. m., pl. totáli; f. sg. totálă, pl. totále

total - TOTÁL, -Ă, (1) totali, -e, adj., (2) totaluri, s.n. 1. Adj. Care cuprinde totul; întreg, complet; general. ♦ Fig. Cât se poate de mare; deplin, desăvârşit. 2. S.n. Sumă rezultată dintr-o adunare. ♢ Loc. adv. În total = una peste alta, peste tot, cu totul. ♦ Întreg rezultat din reunirea părţilor. – Din fr. total. Total ≠ parţial TOTÁL adj., adv., s. 1. adj. v. exhaustiv. 2. adj. v. întreg. 3. adv. v. integral. 4. adj. v. absolut. 5. adj. v. nemărginit. 6. adj. v. deplin. 7. s. (MAT.) v. sumă. 8. s. v. număr. 9. s. v. totalitate. 10. adj. global. (Rezultat ~.) 11. adj. absolut, suveran. (Un dispreţ ~.) 12. adj. v. neprecupeţit. 13. adv. v. totalmente. totál adj. m., pl. totáli; f. sg. totálă, pl. totále totál s. n., pl. totáluri

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//