Cauta un cuvant


urmare - URMÁRE, urmări, s.f. 1. Acţiunea de a urma şi rezultatul ei. ♢ Loc. conj. Prin (sau, înv., în) urmare = aşadar, deci. ♦ Consecinţă, efect. 2. (Înv.) Procedeu, faptă, purtare. – V. urma.

urmare - URMÁRE, urmări, s.f. 1. Acţiunea de a urma şi rezultatul ei. ♢ Loc. conj. Prin (sau, înv., în) urmare = aşadar, deci. ♦ Consecinţă, efect. 2. (Înv.) Procedeu, faptă, purtare. – V. urma. URMÁRE s. 1. continuare. (~ în numărul viitor.) 2. succedare. (~ cuiva în funcţie.) 3. frecventare. (~ unei forme de învăţământ.) 4. v. consecinţă.

urmare - URMÁRE, urmări, s.f. 1. Acţiunea de a urma şi rezultatul ei. ♢ Loc. conj. Prin (sau, înv., în) urmare = aşadar, deci. ♦ Consecinţă, efect. 2. (Înv.) Procedeu, faptă, purtare. – V. urma. URMÁRE s. 1. continuare. (~ în numărul viitor.) 2. succedare. (~ cuiva în funcţie.) 3. frecventare. (~ unei forme de învăţământ.) 4. v. consecinţă. urmáre s. f., g.-d. art. urmării; pl. urmări

urmare - URMÁRE, urmări, s.f. 1. Acţiunea de a urma şi rezultatul ei. ♢ Loc. conj. Prin (sau, înv., în) urmare = aşadar, deci. ♦ Consecinţă, efect. 2. (Înv.) Procedeu, faptă, purtare. – V. urma. URMÁRE s. 1. continuare. (~ în numărul viitor.) 2. succedare. (~ cuiva în funcţie.) 3. frecventare. (~ unei forme de învăţământ.) 4. v. consecinţă. urmáre s. f., g.-d. art. urmării; pl. urmări URM//ÁRE ~ări f. 1) v. A URMA. 2) Fapt care rezultă dintr-o acţiune; rezultat; efect; consecinţă. ♢ Prin ~ aşadar; vasăzică; deci. 3) Prelungire a ceva început mai înainte; continuare. [G.-D. urmării] /v. a urma

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//