Cauta un cuvant


veni - VENÍ, vin, vb. IV. Intranz. 1. A se deplasa înspre persoana care vorbeşte sau despre care se vorbeşte; a se apropia de un loc, de o aşezare; p. ext. a merge, a trece pe lângă sau printr-un anumit loc. ♢ Expr. Du-te-vino subst. = mişcare, circulaţie intensă, neîntreruptă şi în ambele sensuri. Vino-ncoace subst. = a) farmec, drăgălăşenie, atracţie irezistibilă; b) (rar) ademenire, ispită, păcat. ♦ A merge împreună cu cineva sau în urma cuiva. ♢ Expr. (Pop.) A veni după cineva = a se căsători cu cineva. ♦ A intra (în locul, în spaţiul unde se află vorbitorul). ♢ Expr. (Pop.) A veni în slujbă = a se angaja, a intra în slujba cuiva. ♦ (Despre ape) A curge (la vale); a inunda, a se revărsa. ♢ Expr. (Pop.) A veni mare = a-şi ridica mult nivelul, a se umfla, a creşte, a se revărsa. ♦ A se deplasa la suprafaţa apei dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. ♦ A merge, a se deplasa, a zbura prin aer dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. ♦ A năvăli asupra sau împotriva cuiva. 2. A sosi, a ajunge undeva sau la cineva (pornind dintr-un punct anumit). ♢ Expr. A veni pe lume = a se naşte. ♦ (Despre obiecte) A fi adus, trimis, expediat de cineva, de undeva. ♦ (Despre publicaţii) A sosi periodic undeva, a fi difuzat. ♦ (Despre zgomote, cuvinte, mirosuri etc.) a ajunge (până) la persoana care vorbeşte sau la fiinţa despre care se vorbeşte ori într-un loc determinat. 3. A se duce în vizită (sau în treacăt la cineva sau undeva, a trece pe la cineva; a se prezenta; p. ext. a apărea, a se ivi. ♢ Expr. A-i veni (cuiva) lacrimile = a plânge sau a fi gata să plângă. A-i veni (cuiva) în (sau prin) minte (sau cap) = a se gândi dintr-o dată la ceva, a-şi aminti de ceva. Ce-i vine cuiva pe limbă = ce exprimă cineva spontan şi fără discernământ într-un moment de surescitare. Cum (sau ce) îi vine cuiva la gură = cu termeni ireverenţioşi, cu insulte. 4. A urma după altcineva sau după altceva; a succeda. ♢ Expr. Anul (sau luna, săptămâna etc.) ce vine = anul (sau luna, săptămâna etc.) care urmează imediat după cea în curs. ♦ A urma în grad sau în rang după...; a fi situat pe o anumită treaptă într-o ierarhie, după... 5. A-şi avea originea; a proveni, a purcede; a izvorî; a se trage (din..); a deriva. ♦ A decurge (ca o consecinţă). 6. A sosi în locul unde trebuie să se afle, unde se cuvine să fie, unde este aşteptat. ♢ Expr. (Aşa sau acum) mai vii de-acasă = începi să înţelegi, să fii mai conciliant, mai îngăduitor. A-i veni mintea la cap (sau la loc) = a se potoli, a se cuminţi. A-i veni (cuiva) inima la loc sau a-şi veni în fire = a se calma, a se linişti. A-i veni (cuiva) numele = a muri (undeva, departe). (În imprecaţii) Veni-ţi-ar numele ! 7. (Despre aşezări, locuri, construcţii) A fi situat într-un anumit loc sau într-o anumită poziţie. ♦ A ajunge până la...; a atinge. 8. A se vedea, a se pomeni, a ajunge într-o anumită poziţie, situaţie, stare. ♢ Expr. A veni în nas = a cădea (cu faţa în jos). A-i veni (cuiva) nu ştiu cum, se spune când cineva se află într-o situaţie neplăcută, jenantă, penibilă. A veni la putere = a prelua puterea politică într-o ţară. A veni vorba de (sau despre) cineva sau ceva = a ajunge cu discuţia la un anumit subiect. A veni la vorba (sau la cuvântul, la spusele) cuiva = a recunoaşte (prin desfăşurarea ulterioară a lucrurilor) că prevederile cuiva (cu care nu a fost de acord) s-au adeverit, că sfaturile pe care le-a dat (fără a fi urmate) au fost bune. Vorba vine, se spune despre o afirmaţie care nu corespunde realităţii. Cum vine asta ? se spune pentru a-şi arăta nedumerirea sau nemulţumirea în legătură cu ceva. 9. (Despre întâmplări, evenimente, fenomene) A se produce, a se întâmpla, a avea loc. ♦ (Despre unităţi de timp) A sosi (în succesiune normală). ♢ Expr. (Pop.) Vine un an (de când...) = se împlineşte un an (de când...). A-i veni cuiva ceasul = a sosi pentru cineva momentul decisiv sau moartea. 10. (Despre gânduri, sentimente, senzaţii etc.) A cuprinde, a pune stăpânire, a preocupa pe cineva. ♢ Expr. A-i veni (cuiva) toţi dracii = a se înfuria, a se mânia. Ce ţi-a venit (să sau de)? se spune când cineva face un lucru ciudat, nepotrivit, nesăbuit. Cum îi vine (cuiva) = cum îi place, cum vrea, cum îi convine. A-i veni (cuiva) la îndemână (sau la socoteală) = a-i conveni, a-i fi pe plac. 11. (Despre încălţăminte, îmbrăcăminte) A fi pe măsura cuiva, a se potrivi; p. ext. a-i şedea cuiva bine (sau rău). ♦ (Înv., în construcţii negative) A se potrivi, a cadra. 12. A-i reveni sau a i se cuveni cuiva ceva (de drept, printr-o împărţeală etc.). ♦ A reprezenta rezultatul unei măsurători, al unui calcul. 13. (Pop.) A se afla într-o anumită legătură de dependenţă, de rudenie etc. (cu cineva). [Prez. ind. şi: viu] – Lat. venire.

veni - VENÍ, vin, vb. IV. Intranz. 1. A se deplasa înspre persoana care vorbeşte sau despre care se vorbeşte; a se apropia de un loc, de o aşezare; p. ext. a merge, a trece pe lângă sau printr-un anumit loc. ♢ Expr. Du-te-vino subst. = mişcare, circulaţie intensă, neîntreruptă şi în ambele sensuri. Vino-ncoace subst. = a) farmec, drăgălăşenie, atracţie irezistibilă; b) (rar) ademenire, ispită, păcat. ♦ A merge împreună cu cineva sau în urma cuiva. ♢ Expr. (Pop.) A veni după cineva = a se căsători cu cineva. ♦ A intra (în locul, în spaţiul unde se află vorbitorul). ♢ Expr. (Pop.) A veni în slujbă = a se angaja, a intra în slujba cuiva. ♦ (Despre ape) A curge (la vale); a inunda, a se revărsa. ♢ Expr. (Pop.) A veni mare = a-şi ridica mult nivelul, a se umfla, a creşte, a se revărsa. ♦ A se deplasa la suprafaţa apei dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. ♦ A merge, a se deplasa, a zbura prin aer dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. ♦ A năvăli asupra sau împotriva cuiva. 2. A sosi, a ajunge undeva sau la cineva (pornind dintr-un punct anumit). ♢ Expr. A veni pe lume = a se naşte. ♦ (Despre obiecte) A fi adus, trimis, expediat de cineva, de undeva. ♦ (Despre publicaţii) A sosi periodic undeva, a fi difuzat. ♦ (Despre zgomote, cuvinte, mirosuri etc.) a ajunge (până) la persoana care vorbeşte sau la fiinţa despre care se vorbeşte ori într-un loc determinat. 3. A se duce în vizită (sau în treacăt la cineva sau undeva, a trece pe la cineva; a se prezenta; p. ext. a apărea, a se ivi. ♢ Expr. A-i veni (cuiva) lacrimile = a plânge sau a fi gata să plângă. A-i veni (cuiva) în (sau prin) minte (sau cap) = a se gândi dintr-o dată la ceva, a-şi aminti de ceva. Ce-i vine cuiva pe limbă = ce exprimă cineva spontan şi fără discernământ într-un moment de surescitare. Cum (sau ce) îi vine cuiva la gură = cu termeni ireverenţioşi, cu insulte. 4. A urma după altcineva sau după altceva; a succeda. ♢ Expr. Anul (sau luna, săptămâna etc.) ce vine = anul (sau luna, săptămâna etc.) care urmează imediat după cea în curs. ♦ A urma în grad sau în rang după...; a fi situat pe o anumită treaptă într-o ierarhie, după... 5. A-şi avea originea; a proveni, a purcede; a izvorî; a se trage (din..); a deriva. ♦ A decurge (ca o consecinţă). 6. A sosi în locul unde trebuie să se afle, unde se cuvine să fie, unde este aşteptat. ♢ Expr. (Aşa sau acum) mai vii de-acasă = începi să înţelegi, să fii mai conciliant, mai îngăduitor. A-i veni mintea la cap (sau la loc) = a se potoli, a se cuminţi. A-i veni (cuiva) inima la loc sau a-şi veni în fire = a se calma, a se linişti. A-i veni (cuiva) numele = a muri (undeva, departe). (În imprecaţii) Veni-ţi-ar numele ! 7. (Despre aşezări, locuri, construcţii) A fi situat într-un anumit loc sau într-o anumită poziţie. ♦ A ajunge până la...; a atinge. 8. A se vedea, a se pomeni, a ajunge într-o anumită poziţie, situaţie, stare. ♢ Expr. A veni în nas = a cădea (cu faţa în jos). A-i veni (cuiva) nu ştiu cum, se spune când cineva se află într-o situaţie neplăcută, jenantă, penibilă. A veni la putere = a prelua puterea politică într-o ţară. A veni vorba de (sau despre) cineva sau ceva = a ajunge cu discuţia la un anumit subiect. A veni la vorba (sau la cuvântul, la spusele) cuiva = a recunoaşte (prin desfăşurarea ulterioară a lucrurilor) că prevederile cuiva (cu care nu a fost de acord) s-au adeverit, că sfaturile pe care le-a dat (fără a fi urmate) au fost bune. Vorba vine, se spune despre o afirmaţie care nu corespunde realităţii. Cum vine asta ? se spune pentru a-şi arăta nedumerirea sau nemulţumirea în legătură cu ceva. 9. (Despre întâmplări, evenimente, fenomene) A se produce, a se întâmpla, a avea loc. ♦ (Despre unităţi de timp) A sosi (în succesiune normală). ♢ Expr. (Pop.) Vine un an (de când...) = se împlineşte un an (de când...). A-i veni cuiva ceasul = a sosi pentru cineva momentul decisiv sau moartea. 10. (Despre gânduri, sentimente, senzaţii etc.) A cuprinde, a pune stăpânire, a preocupa pe cineva. ♢ Expr. A-i veni (cuiva) toţi dracii = a se înfuria, a se mânia. Ce ţi-a venit (să sau de)? se spune când cineva face un lucru ciudat, nepotrivit, nesăbuit. Cum îi vine (cuiva) = cum îi place, cum vrea, cum îi convine. A-i veni (cuiva) la îndemână (sau la socoteală) = a-i conveni, a-i fi pe plac. 11. (Despre încălţăminte, îmbrăcăminte) A fi pe măsura cuiva, a se potrivi; p. ext. a-i şedea cuiva bine (sau rău). ♦ (Înv., în construcţii negative) A se potrivi, a cadra. 12. A-i reveni sau a i se cuveni cuiva ceva (de drept, printr-o împărţeală etc.). ♦ A reprezenta rezultatul unei măsurători, al unui calcul. 13. (Pop.) A se afla într-o anumită legătură de dependenţă, de rudenie etc. (cu cineva). [Prez. ind. şi: viu] – Lat. venire. A veni ≠ a (se) duce, a pleca

veni - VENÍ, vin, vb. IV. Intranz. 1. A se deplasa înspre persoana care vorbeşte sau despre care se vorbeşte; a se apropia de un loc, de o aşezare; p. ext. a merge, a trece pe lângă sau printr-un anumit loc. ♢ Expr. Du-te-vino subst. = mişcare, circulaţie intensă, neîntreruptă şi în ambele sensuri. Vino-ncoace subst. = a) farmec, drăgălăşenie, atracţie irezistibilă; b) (rar) ademenire, ispită, păcat. ♦ A merge împreună cu cineva sau în urma cuiva. ♢ Expr. (Pop.) A veni după cineva = a se căsători cu cineva. ♦ A intra (în locul, în spaţiul unde se află vorbitorul). ♢ Expr. (Pop.) A veni în slujbă = a se angaja, a intra în slujba cuiva. ♦ (Despre ape) A curge (la vale); a inunda, a se revărsa. ♢ Expr. (Pop.) A veni mare = a-şi ridica mult nivelul, a se umfla, a creşte, a se revărsa. ♦ A se deplasa la suprafaţa apei dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. ♦ A merge, a se deplasa, a zbura prin aer dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. ♦ A năvăli asupra sau împotriva cuiva. 2. A sosi, a ajunge undeva sau la cineva (pornind dintr-un punct anumit). ♢ Expr. A veni pe lume = a se naşte. ♦ (Despre obiecte) A fi adus, trimis, expediat de cineva, de undeva. ♦ (Despre publicaţii) A sosi periodic undeva, a fi difuzat. ♦ (Despre zgomote, cuvinte, mirosuri etc.) a ajunge (până) la persoana care vorbeşte sau la fiinţa despre care se vorbeşte ori într-un loc determinat. 3. A se duce în vizită (sau în treacăt la cineva sau undeva, a trece pe la cineva; a se prezenta; p. ext. a apărea, a se ivi. ♢ Expr. A-i veni (cuiva) lacrimile = a plânge sau a fi gata să plângă. A-i veni (cuiva) în (sau prin) minte (sau cap) = a se gândi dintr-o dată la ceva, a-şi aminti de ceva. Ce-i vine cuiva pe limbă = ce exprimă cineva spontan şi fără discernământ într-un moment de surescitare. Cum (sau ce) îi vine cuiva la gură = cu termeni ireverenţioşi, cu insulte. 4. A urma după altcineva sau după altceva; a succeda. ♢ Expr. Anul (sau luna, săptămâna etc.) ce vine = anul (sau luna, săptămâna etc.) care urmează imediat după cea în curs. ♦ A urma în grad sau în rang după...; a fi situat pe o anumită treaptă într-o ierarhie, după... 5. A-şi avea originea; a proveni, a purcede; a izvorî; a se trage (din..); a deriva. ♦ A decurge (ca o consecinţă). 6. A sosi în locul unde trebuie să se afle, unde se cuvine să fie, unde este aşteptat. ♢ Expr. (Aşa sau acum) mai vii de-acasă = începi să înţelegi, să fii mai conciliant, mai îngăduitor. A-i veni mintea la cap (sau la loc) = a se potoli, a se cuminţi. A-i veni (cuiva) inima la loc sau a-şi veni în fire = a se calma, a se linişti. A-i veni (cuiva) numele = a muri (undeva, departe). (În imprecaţii) Veni-ţi-ar numele ! 7. (Despre aşezări, locuri, construcţii) A fi situat într-un anumit loc sau într-o anumită poziţie. ♦ A ajunge până la...; a atinge. 8. A se vedea, a se pomeni, a ajunge într-o anumită poziţie, situaţie, stare. ♢ Expr. A veni în nas = a cădea (cu faţa în jos). A-i veni (cuiva) nu ştiu cum, se spune când cineva se află într-o situaţie neplăcută, jenantă, penibilă. A veni la putere = a prelua puterea politică într-o ţară. A veni vorba de (sau despre) cineva sau ceva = a ajunge cu discuţia la un anumit subiect. A veni la vorba (sau la cuvântul, la spusele) cuiva = a recunoaşte (prin desfăşurarea ulterioară a lucrurilor) că prevederile cuiva (cu care nu a fost de acord) s-au adeverit, că sfaturile pe care le-a dat (fără a fi urmate) au fost bune. Vorba vine, se spune despre o afirmaţie care nu corespunde realităţii. Cum vine asta ? se spune pentru a-şi arăta nedumerirea sau nemulţumirea în legătură cu ceva. 9. (Despre întâmplări, evenimente, fenomene) A se produce, a se întâmpla, a avea loc. ♦ (Despre unităţi de timp) A sosi (în succesiune normală). ♢ Expr. (Pop.) Vine un an (de când...) = se împlineşte un an (de când...). A-i veni cuiva ceasul = a sosi pentru cineva momentul decisiv sau moartea. 10. (Despre gânduri, sentimente, senzaţii etc.) A cuprinde, a pune stăpânire, a preocupa pe cineva. ♢ Expr. A-i veni (cuiva) toţi dracii = a se înfuria, a se mânia. Ce ţi-a venit (să sau de)? se spune când cineva face un lucru ciudat, nepotrivit, nesăbuit. Cum îi vine (cuiva) = cum îi place, cum vrea, cum îi convine. A-i veni (cuiva) la îndemână (sau la socoteală) = a-i conveni, a-i fi pe plac. 11. (Despre încălţăminte, îmbrăcăminte) A fi pe măsura cuiva, a se potrivi; p. ext. a-i şedea cuiva bine (sau rău). ♦ (Înv., în construcţii negative) A se potrivi, a cadra. 12. A-i reveni sau a i se cuveni cuiva ceva (de drept, printr-o împărţeală etc.). ♦ A reprezenta rezultatul unei măsurători, al unui calcul. 13. (Pop.) A se afla într-o anumită legătură de dependenţă, de rudenie etc. (cu cineva). [Prez. ind. şi: viu] – Lat. venire. A veni ≠ a (se) duce, a pleca VENÍ vb. v. angaja, avea, băga, cadra, cădea, cântări, conveni, corespunde, costa, cuveni, decurge, face, fi, intra, încadra, înţelege, învoi, merge, potrivi, preface, proveni, reieşi, reveni, rezulta, schimba, tocmi, transforma, urma, vârî.

veni - VENÍ, vin, vb. IV. Intranz. 1. A se deplasa înspre persoana care vorbeşte sau despre care se vorbeşte; a se apropia de un loc, de o aşezare; p. ext. a merge, a trece pe lângă sau printr-un anumit loc. ♢ Expr. Du-te-vino subst. = mişcare, circulaţie intensă, neîntreruptă şi în ambele sensuri. Vino-ncoace subst. = a) farmec, drăgălăşenie, atracţie irezistibilă; b) (rar) ademenire, ispită, păcat. ♦ A merge împreună cu cineva sau în urma cuiva. ♢ Expr. (Pop.) A veni după cineva = a se căsători cu cineva. ♦ A intra (în locul, în spaţiul unde se află vorbitorul). ♢ Expr. (Pop.) A veni în slujbă = a se angaja, a intra în slujba cuiva. ♦ (Despre ape) A curge (la vale); a inunda, a se revărsa. ♢ Expr. (Pop.) A veni mare = a-şi ridica mult nivelul, a se umfla, a creşte, a se revărsa. ♦ A se deplasa la suprafaţa apei dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. ♦ A merge, a se deplasa, a zbura prin aer dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. ♦ A năvăli asupra sau împotriva cuiva. 2. A sosi, a ajunge undeva sau la cineva (pornind dintr-un punct anumit). ♢ Expr. A veni pe lume = a se naşte. ♦ (Despre obiecte) A fi adus, trimis, expediat de cineva, de undeva. ♦ (Despre publicaţii) A sosi periodic undeva, a fi difuzat. ♦ (Despre zgomote, cuvinte, mirosuri etc.) a ajunge (până) la persoana care vorbeşte sau la fiinţa despre care se vorbeşte ori într-un loc determinat. 3. A se duce în vizită (sau în treacăt la cineva sau undeva, a trece pe la cineva; a se prezenta; p. ext. a apărea, a se ivi. ♢ Expr. A-i veni (cuiva) lacrimile = a plânge sau a fi gata să plângă. A-i veni (cuiva) în (sau prin) minte (sau cap) = a se gândi dintr-o dată la ceva, a-şi aminti de ceva. Ce-i vine cuiva pe limbă = ce exprimă cineva spontan şi fără discernământ într-un moment de surescitare. Cum (sau ce) îi vine cuiva la gură = cu termeni ireverenţioşi, cu insulte. 4. A urma după altcineva sau după altceva; a succeda. ♢ Expr. Anul (sau luna, săptămâna etc.) ce vine = anul (sau luna, săptămâna etc.) care urmează imediat după cea în curs. ♦ A urma în grad sau în rang după...; a fi situat pe o anumită treaptă într-o ierarhie, după... 5. A-şi avea originea; a proveni, a purcede; a izvorî; a se trage (din..); a deriva. ♦ A decurge (ca o consecinţă). 6. A sosi în locul unde trebuie să se afle, unde se cuvine să fie, unde este aşteptat. ♢ Expr. (Aşa sau acum) mai vii de-acasă = începi să înţelegi, să fii mai conciliant, mai îngăduitor. A-i veni mintea la cap (sau la loc) = a se potoli, a se cuminţi. A-i veni (cuiva) inima la loc sau a-şi veni în fire = a se calma, a se linişti. A-i veni (cuiva) numele = a muri (undeva, departe). (În imprecaţii) Veni-ţi-ar numele ! 7. (Despre aşezări, locuri, construcţii) A fi situat într-un anumit loc sau într-o anumită poziţie. ♦ A ajunge până la...; a atinge. 8. A se vedea, a se pomeni, a ajunge într-o anumită poziţie, situaţie, stare. ♢ Expr. A veni în nas = a cădea (cu faţa în jos). A-i veni (cuiva) nu ştiu cum, se spune când cineva se află într-o situaţie neplăcută, jenantă, penibilă. A veni la putere = a prelua puterea politică într-o ţară. A veni vorba de (sau despre) cineva sau ceva = a ajunge cu discuţia la un anumit subiect. A veni la vorba (sau la cuvântul, la spusele) cuiva = a recunoaşte (prin desfăşurarea ulterioară a lucrurilor) că prevederile cuiva (cu care nu a fost de acord) s-au adeverit, că sfaturile pe care le-a dat (fără a fi urmate) au fost bune. Vorba vine, se spune despre o afirmaţie care nu corespunde realităţii. Cum vine asta ? se spune pentru a-şi arăta nedumerirea sau nemulţumirea în legătură cu ceva. 9. (Despre întâmplări, evenimente, fenomene) A se produce, a se întâmpla, a avea loc. ♦ (Despre unităţi de timp) A sosi (în succesiune normală). ♢ Expr. (Pop.) Vine un an (de când...) = se împlineşte un an (de când...). A-i veni cuiva ceasul = a sosi pentru cineva momentul decisiv sau moartea. 10. (Despre gânduri, sentimente, senzaţii etc.) A cuprinde, a pune stăpânire, a preocupa pe cineva. ♢ Expr. A-i veni (cuiva) toţi dracii = a se înfuria, a se mânia. Ce ţi-a venit (să sau de)? se spune când cineva face un lucru ciudat, nepotrivit, nesăbuit. Cum îi vine (cuiva) = cum îi place, cum vrea, cum îi convine. A-i veni (cuiva) la îndemână (sau la socoteală) = a-i conveni, a-i fi pe plac. 11. (Despre încălţăminte, îmbrăcăminte) A fi pe măsura cuiva, a se potrivi; p. ext. a-i şedea cuiva bine (sau rău). ♦ (Înv., în construcţii negative) A se potrivi, a cadra. 12. A-i reveni sau a i se cuveni cuiva ceva (de drept, printr-o împărţeală etc.). ♦ A reprezenta rezultatul unei măsurători, al unui calcul. 13. (Pop.) A se afla într-o anumită legătură de dependenţă, de rudenie etc. (cu cineva). [Prez. ind. şi: viu] – Lat. venire. A veni ≠ a (se) duce, a pleca VENÍ vb. v. angaja, avea, băga, cadra, cădea, cântări, conveni, corespunde, costa, cuveni, decurge, face, fi, intra, încadra, înţelege, învoi, merge, potrivi, preface, proveni, reieşi, reveni, rezulta, schimba, tocmi, transforma, urma, vârî. VENÍ vb. 1. v. ajunge. 2. v. sosi. 3. v. lua. 4. v. apropia. 5. v. întoarce. 6. v. intra. 7. v. înfăţişa. 8. v. pofti. 9. v. năvăli. 10. v. izvorî. 11. v. face. 12. v. situa. 13. a-i ajunge, (reg.) a-i bate. (Iarba îi ~ până la mijloc.) 14. a ajunge, (reg.) a scăpa. (A ~ la putere.) 15. v. cuprinde. 16. v. năzări. 17. v. sur-veni. 18. v. deriva. 19. a i se potrivi, (Transilv.) a i se vâji. (Pantoful îi ~.) 20. v. potrivi. 21. v. costa.

veni - VENÍ, vin, vb. IV. Intranz. 1. A se deplasa înspre persoana care vorbeşte sau despre care se vorbeşte; a se apropia de un loc, de o aşezare; p. ext. a merge, a trece pe lângă sau printr-un anumit loc. ♢ Expr. Du-te-vino subst. = mişcare, circulaţie intensă, neîntreruptă şi în ambele sensuri. Vino-ncoace subst. = a) farmec, drăgălăşenie, atracţie irezistibilă; b) (rar) ademenire, ispită, păcat. ♦ A merge împreună cu cineva sau în urma cuiva. ♢ Expr. (Pop.) A veni după cineva = a se căsători cu cineva. ♦ A intra (în locul, în spaţiul unde se află vorbitorul). ♢ Expr. (Pop.) A veni în slujbă = a se angaja, a intra în slujba cuiva. ♦ (Despre ape) A curge (la vale); a inunda, a se revărsa. ♢ Expr. (Pop.) A veni mare = a-şi ridica mult nivelul, a se umfla, a creşte, a se revărsa. ♦ A se deplasa la suprafaţa apei dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. ♦ A merge, a se deplasa, a zbura prin aer dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. ♦ A năvăli asupra sau împotriva cuiva. 2. A sosi, a ajunge undeva sau la cineva (pornind dintr-un punct anumit). ♢ Expr. A veni pe lume = a se naşte. ♦ (Despre obiecte) A fi adus, trimis, expediat de cineva, de undeva. ♦ (Despre publicaţii) A sosi periodic undeva, a fi difuzat. ♦ (Despre zgomote, cuvinte, mirosuri etc.) a ajunge (până) la persoana care vorbeşte sau la fiinţa despre care se vorbeşte ori într-un loc determinat. 3. A se duce în vizită (sau în treacăt la cineva sau undeva, a trece pe la cineva; a se prezenta; p. ext. a apărea, a se ivi. ♢ Expr. A-i veni (cuiva) lacrimile = a plânge sau a fi gata să plângă. A-i veni (cuiva) în (sau prin) minte (sau cap) = a se gândi dintr-o dată la ceva, a-şi aminti de ceva. Ce-i vine cuiva pe limbă = ce exprimă cineva spontan şi fără discernământ într-un moment de surescitare. Cum (sau ce) îi vine cuiva la gură = cu termeni ireverenţioşi, cu insulte. 4. A urma după altcineva sau după altceva; a succeda. ♢ Expr. Anul (sau luna, săptămâna etc.) ce vine = anul (sau luna, săptămâna etc.) care urmează imediat după cea în curs. ♦ A urma în grad sau în rang după...; a fi situat pe o anumită treaptă într-o ierarhie, după... 5. A-şi avea originea; a proveni, a purcede; a izvorî; a se trage (din..); a deriva. ♦ A decurge (ca o consecinţă). 6. A sosi în locul unde trebuie să se afle, unde se cuvine să fie, unde este aşteptat. ♢ Expr. (Aşa sau acum) mai vii de-acasă = începi să înţelegi, să fii mai conciliant, mai îngăduitor. A-i veni mintea la cap (sau la loc) = a se potoli, a se cuminţi. A-i veni (cuiva) inima la loc sau a-şi veni în fire = a se calma, a se linişti. A-i veni (cuiva) numele = a muri (undeva, departe). (În imprecaţii) Veni-ţi-ar numele ! 7. (Despre aşezări, locuri, construcţii) A fi situat într-un anumit loc sau într-o anumită poziţie. ♦ A ajunge până la...; a atinge. 8. A se vedea, a se pomeni, a ajunge într-o anumită poziţie, situaţie, stare. ♢ Expr. A veni în nas = a cădea (cu faţa în jos). A-i veni (cuiva) nu ştiu cum, se spune când cineva se află într-o situaţie neplăcută, jenantă, penibilă. A veni la putere = a prelua puterea politică într-o ţară. A veni vorba de (sau despre) cineva sau ceva = a ajunge cu discuţia la un anumit subiect. A veni la vorba (sau la cuvântul, la spusele) cuiva = a recunoaşte (prin desfăşurarea ulterioară a lucrurilor) că prevederile cuiva (cu care nu a fost de acord) s-au adeverit, că sfaturile pe care le-a dat (fără a fi urmate) au fost bune. Vorba vine, se spune despre o afirmaţie care nu corespunde realităţii. Cum vine asta ? se spune pentru a-şi arăta nedumerirea sau nemulţumirea în legătură cu ceva. 9. (Despre întâmplări, evenimente, fenomene) A se produce, a se întâmpla, a avea loc. ♦ (Despre unităţi de timp) A sosi (în succesiune normală). ♢ Expr. (Pop.) Vine un an (de când...) = se împlineşte un an (de când...). A-i veni cuiva ceasul = a sosi pentru cineva momentul decisiv sau moartea. 10. (Despre gânduri, sentimente, senzaţii etc.) A cuprinde, a pune stăpânire, a preocupa pe cineva. ♢ Expr. A-i veni (cuiva) toţi dracii = a se înfuria, a se mânia. Ce ţi-a venit (să sau de)? se spune când cineva face un lucru ciudat, nepotrivit, nesăbuit. Cum îi vine (cuiva) = cum îi place, cum vrea, cum îi convine. A-i veni (cuiva) la îndemână (sau la socoteală) = a-i conveni, a-i fi pe plac. 11. (Despre încălţăminte, îmbrăcăminte) A fi pe măsura cuiva, a se potrivi; p. ext. a-i şedea cuiva bine (sau rău). ♦ (Înv., în construcţii negative) A se potrivi, a cadra. 12. A-i reveni sau a i se cuveni cuiva ceva (de drept, printr-o împărţeală etc.). ♦ A reprezenta rezultatul unei măsurători, al unui calcul. 13. (Pop.) A se afla într-o anumită legătură de dependenţă, de rudenie etc. (cu cineva). [Prez. ind. şi: viu] – Lat. venire. A veni ≠ a (se) duce, a pleca VENÍ vb. v. angaja, avea, băga, cadra, cădea, cântări, conveni, corespunde, costa, cuveni, decurge, face, fi, intra, încadra, înţelege, învoi, merge, potrivi, preface, proveni, reieşi, reveni, rezulta, schimba, tocmi, transforma, urma, vârî. VENÍ vb. 1. v. ajunge. 2. v. sosi. 3. v. lua. 4. v. apropia. 5. v. întoarce. 6. v. intra. 7. v. înfăţişa. 8. v. pofti. 9. v. năvăli. 10. v. izvorî. 11. v. face. 12. v. situa. 13. a-i ajunge, (reg.) a-i bate. (Iarba îi ~ până la mijloc.) 14. a ajunge, (reg.) a scăpa. (A ~ la putere.) 15. v. cuprinde. 16. v. năzări. 17. v. sur-veni. 18. v. deriva. 19. a i se potrivi, (Transilv.) a i se vâji. (Pantoful îi ~.) 20. v. potrivi. 21. v. costa. vení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. vin, 1 pl. vením, imperf. 3 sg. veneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. vínă; imper. 2 sg. víno; ger. venínd

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici


//