Cauta un cuvant


//
zice - ZÍCE, zic, vb. III. Tranz. 1. A exprima ceva în cuvinte, a spune, a rosti cu voce tare; p. ext. a vorbi. ♢ Expr. Cât ai zice peşte = într-o clipă, imediat, îndată. A zice nu (sau ba) = a refuza; a tăgădui, a se opune, a rezista. A zice da = a afirma, a accepta, a consimţi. Vrea (sau va, vra) să zică = a) înseamnă, are sensul, semnificaţia, valoarea...; b) aşadar, deci, prin urmare. Mai bine zis = mai exact, mai precis exprimat. ♦ A se adresa cuiva cu cuvintele..., a-i spune. ♦ (Despre texte) A cuprinde, a scrie, a relata. ♢ (Reg.) A comunica, a transmite, a face cunoscut. 2. A afirma, a declara; a susţine, a pretinde. ♦ A promite, a făgădui. ♦ A răspunde, a riposta; a invoca. Mai zi dacă ai ce. ♦ A reproşa, a obiecta. Frumos, n-am ce zice. ♢ Expr. Să nu zici că... = să nu-mi reproşezi că... ♦ A contesta. ♦ A sfătui, a îndemna; a porunci, a ordona. 3. (Pop.) A cânta (din gură sau dintr-un instrument); a doini, a hori. 4. A-şi da o părere, a se pronunţa într-o chestiune; p. ext. a gândi, a socoti, a crede. Toţi vor zice cum vrei tu. ♢ Expr. (Că) bine zici! = bună idee! aşa este. Ce-am zis eu? = nu ţi-am spus? vezi că am avut dreptate? Zi... = a) judecă, socoteşte, dă-ţi părerea; b) aşadar, prin urmare. Ce-ai zice...? = ce părere ai avea? cum ţi-ar părea? Să zicem = a) să presupunem, să admitem; b) de exemplu. Vino, să zicem, la ora zece. ♦ (La optativ sau la conjunctiv) A avea sau a lăsa impresia că... Aşa, numai ca să zică şi el că face o treabă. 5. A se adresa cuiva rostindu-i numele; a numi un obiect cu numele lui; p. ext. a porecli. ♢ Impers. O fată ce-i zice Maria. ♢ Expr. (Refl.) Cum (sau precum) s-ar (mai) zice = cum s-ar exprima, cum s-ar traduce (cu alte cuvinte). Lat. dicere.

zice - ZÍCE, zic, vb. III. Tranz. 1. A exprima ceva în cuvinte, a spune, a rosti cu voce tare; p. ext. a vorbi. ♢ Expr. Cât ai zice peşte = într-o clipă, imediat, îndată. A zice nu (sau ba) = a refuza; a tăgădui, a se opune, a rezista. A zice da = a afirma, a accepta, a consimţi. Vrea (sau va, vra) să zică = a) înseamnă, are sensul, semnificaţia, valoarea...; b) aşadar, deci, prin urmare. Mai bine zis = mai exact, mai precis exprimat. ♦ A se adresa cuiva cu cuvintele..., a-i spune. ♦ (Despre texte) A cuprinde, a scrie, a relata. ♢ (Reg.) A comunica, a transmite, a face cunoscut. 2. A afirma, a declara; a susţine, a pretinde. ♦ A promite, a făgădui. ♦ A răspunde, a riposta; a invoca. Mai zi dacă ai ce. ♦ A reproşa, a obiecta. Frumos, n-am ce zice. ♢ Expr. Să nu zici că... = să nu-mi reproşezi că... ♦ A contesta. ♦ A sfătui, a îndemna; a porunci, a ordona. 3. (Pop.) A cânta (din gură sau dintr-un instrument); a doini, a hori. 4. A-şi da o părere, a se pronunţa într-o chestiune; p. ext. a gândi, a socoti, a crede. Toţi vor zice cum vrei tu. ♢ Expr. (Că) bine zici! = bună idee! aşa este. Ce-am zis eu? = nu ţi-am spus? vezi că am avut dreptate? Zi... = a) judecă, socoteşte, dă-ţi părerea; b) aşadar, prin urmare. Ce-ai zice...? = ce părere ai avea? cum ţi-ar părea? Să zicem = a) să presupunem, să admitem; b) de exemplu. Vino, să zicem, la ora zece. ♦ (La optativ sau la conjunctiv) A avea sau a lăsa impresia că... Aşa, numai ca să zică şi el că face o treabă. 5. A se adresa cuiva rostindu-i numele; a numi un obiect cu numele lui; p. ext. a porecli. ♢ Impers. O fată ce-i zice Maria. ♢ Expr. (Refl.) Cum (sau precum) s-ar (mai) zice = cum s-ar exprima, cum s-ar traduce (cu alte cuvinte). Lat. dicere. ZÍCE, zic, vb. III. Intranz. A purta numele; a se numi; a se chema.

zice - ZÍCE, zic, vb. III. Tranz. 1. A exprima ceva în cuvinte, a spune, a rosti cu voce tare; p. ext. a vorbi. ♢ Expr. Cât ai zice peşte = într-o clipă, imediat, îndată. A zice nu (sau ba) = a refuza; a tăgădui, a se opune, a rezista. A zice da = a afirma, a accepta, a consimţi. Vrea (sau va, vra) să zică = a) înseamnă, are sensul, semnificaţia, valoarea...; b) aşadar, deci, prin urmare. Mai bine zis = mai exact, mai precis exprimat. ♦ A se adresa cuiva cu cuvintele..., a-i spune. ♦ (Despre texte) A cuprinde, a scrie, a relata. ♢ (Reg.) A comunica, a transmite, a face cunoscut. 2. A afirma, a declara; a susţine, a pretinde. ♦ A promite, a făgădui. ♦ A răspunde, a riposta; a invoca. Mai zi dacă ai ce. ♦ A reproşa, a obiecta. Frumos, n-am ce zice. ♢ Expr. Să nu zici că... = să nu-mi reproşezi că... ♦ A contesta. ♦ A sfătui, a îndemna; a porunci, a ordona. 3. (Pop.) A cânta (din gură sau dintr-un instrument); a doini, a hori. 4. A-şi da o părere, a se pronunţa într-o chestiune; p. ext. a gândi, a socoti, a crede. Toţi vor zice cum vrei tu. ♢ Expr. (Că) bine zici! = bună idee! aşa este. Ce-am zis eu? = nu ţi-am spus? vezi că am avut dreptate? Zi... = a) judecă, socoteşte, dă-ţi părerea; b) aşadar, prin urmare. Ce-ai zice...? = ce părere ai avea? cum ţi-ar părea? Să zicem = a) să presupunem, să admitem; b) de exemplu. Vino, să zicem, la ora zece. ♦ (La optativ sau la conjunctiv) A avea sau a lăsa impresia că... Aşa, numai ca să zică şi el că face o treabă. 5. A se adresa cuiva rostindu-i numele; a numi un obiect cu numele lui; p. ext. a porecli. ♢ Impers. O fată ce-i zice Maria. ♢ Expr. (Refl.) Cum (sau precum) s-ar (mai) zice = cum s-ar exprima, cum s-ar traduce (cu alte cuvinte). Lat. dicere. ZÍCE, zic, vb. III. Intranz. A purta numele; a se numi; a se chema. A zice ≠ a tăcea

zice - ZÍCE, zic, vb. III. Tranz. 1. A exprima ceva în cuvinte, a spune, a rosti cu voce tare; p. ext. a vorbi. ♢ Expr. Cât ai zice peşte = într-o clipă, imediat, îndată. A zice nu (sau ba) = a refuza; a tăgădui, a se opune, a rezista. A zice da = a afirma, a accepta, a consimţi. Vrea (sau va, vra) să zică = a) înseamnă, are sensul, semnificaţia, valoarea...; b) aşadar, deci, prin urmare. Mai bine zis = mai exact, mai precis exprimat. ♦ A se adresa cuiva cu cuvintele..., a-i spune. ♦ (Despre texte) A cuprinde, a scrie, a relata. ♢ (Reg.) A comunica, a transmite, a face cunoscut. 2. A afirma, a declara; a susţine, a pretinde. ♦ A promite, a făgădui. ♦ A răspunde, a riposta; a invoca. Mai zi dacă ai ce. ♦ A reproşa, a obiecta. Frumos, n-am ce zice. ♢ Expr. Să nu zici că... = să nu-mi reproşezi că... ♦ A contesta. ♦ A sfătui, a îndemna; a porunci, a ordona. 3. (Pop.) A cânta (din gură sau dintr-un instrument); a doini, a hori. 4. A-şi da o părere, a se pronunţa într-o chestiune; p. ext. a gândi, a socoti, a crede. Toţi vor zice cum vrei tu. ♢ Expr. (Că) bine zici! = bună idee! aşa este. Ce-am zis eu? = nu ţi-am spus? vezi că am avut dreptate? Zi... = a) judecă, socoteşte, dă-ţi părerea; b) aşadar, prin urmare. Ce-ai zice...? = ce părere ai avea? cum ţi-ar părea? Să zicem = a) să presupunem, să admitem; b) de exemplu. Vino, să zicem, la ora zece. ♦ (La optativ sau la conjunctiv) A avea sau a lăsa impresia că... Aşa, numai ca să zică şi el că face o treabă. 5. A se adresa cuiva rostindu-i numele; a numi un obiect cu numele lui; p. ext. a porecli. ♢ Impers. O fată ce-i zice Maria. ♢ Expr. (Refl.) Cum (sau precum) s-ar (mai) zice = cum s-ar exprima, cum s-ar traduce (cu alte cuvinte). Lat. dicere. ZÍCE, zic, vb. III. Intranz. A purta numele; a se numi; a se chema. A zice ≠ a tăcea ZÍCE vb. 1. a spune, a vorbi, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi. (~-i înainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a spune, a vorbi, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi. (~ numai prostii.) 3. a afirma, a declara, a mărturisi, a relata, a spune. (A ~ următoarele ...) 4. a exprima, a formula, a pronunţa. (A ~ următoarea opinie ...) 5. a face, a spune. (El ~: – Nu vreau!) 6. a comunica, a spune, a transmite. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutăţi.) 7. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a susţine. (~ că marfa e de bună calitate.) 8. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se şopti, a se vorbi, a se zvoni. (Se ~ că a plecat.) 9. a articula, a grăi, a pronunţa, a rosti. (N-a ~ un cuvânt.) 10. a se chema, a se numi, a se spune. (Cum se ~ pe la voi acestei flori?) 11. a admite, a presupune, a spune. (Să ~ că-i aşa cum susţii.) 12. a conţine, a cuprinde, a scrie, a spune. (Ce ~ aceste documente?) 13. a ordona, a porunci, a spune. (Fă ce-ţi ~ el!) 14. a obiecta, a reproşa, a spune. (N-am ce ~, totul a fost perfect.)

zice - ZÍCE, zic, vb. III. Tranz. 1. A exprima ceva în cuvinte, a spune, a rosti cu voce tare; p. ext. a vorbi. ♢ Expr. Cât ai zice peşte = într-o clipă, imediat, îndată. A zice nu (sau ba) = a refuza; a tăgădui, a se opune, a rezista. A zice da = a afirma, a accepta, a consimţi. Vrea (sau va, vra) să zică = a) înseamnă, are sensul, semnificaţia, valoarea...; b) aşadar, deci, prin urmare. Mai bine zis = mai exact, mai precis exprimat. ♦ A se adresa cuiva cu cuvintele..., a-i spune. ♦ (Despre texte) A cuprinde, a scrie, a relata. ♢ (Reg.) A comunica, a transmite, a face cunoscut. 2. A afirma, a declara; a susţine, a pretinde. ♦ A promite, a făgădui. ♦ A răspunde, a riposta; a invoca. Mai zi dacă ai ce. ♦ A reproşa, a obiecta. Frumos, n-am ce zice. ♢ Expr. Să nu zici că... = să nu-mi reproşezi că... ♦ A contesta. ♦ A sfătui, a îndemna; a porunci, a ordona. 3. (Pop.) A cânta (din gură sau dintr-un instrument); a doini, a hori. 4. A-şi da o părere, a se pronunţa într-o chestiune; p. ext. a gândi, a socoti, a crede. Toţi vor zice cum vrei tu. ♢ Expr. (Că) bine zici! = bună idee! aşa este. Ce-am zis eu? = nu ţi-am spus? vezi că am avut dreptate? Zi... = a) judecă, socoteşte, dă-ţi părerea; b) aşadar, prin urmare. Ce-ai zice...? = ce părere ai avea? cum ţi-ar părea? Să zicem = a) să presupunem, să admitem; b) de exemplu. Vino, să zicem, la ora zece. ♦ (La optativ sau la conjunctiv) A avea sau a lăsa impresia că... Aşa, numai ca să zică şi el că face o treabă. 5. A se adresa cuiva rostindu-i numele; a numi un obiect cu numele lui; p. ext. a porecli. ♢ Impers. O fată ce-i zice Maria. ♢ Expr. (Refl.) Cum (sau precum) s-ar (mai) zice = cum s-ar exprima, cum s-ar traduce (cu alte cuvinte). Lat. dicere. ZÍCE, zic, vb. III. Intranz. A purta numele; a se numi; a se chema. A zice ≠ a tăcea ZÍCE vb. 1. a spune, a vorbi, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi. (~-i înainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a spune, a vorbi, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi. (~ numai prostii.) 3. a afirma, a declara, a mărturisi, a relata, a spune. (A ~ următoarele ...) 4. a exprima, a formula, a pronunţa. (A ~ următoarea opinie ...) 5. a face, a spune. (El ~: – Nu vreau!) 6. a comunica, a spune, a transmite. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutăţi.) 7. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a susţine. (~ că marfa e de bună calitate.) 8. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se şopti, a se vorbi, a se zvoni. (Se ~ că a plecat.) 9. a articula, a grăi, a pronunţa, a rosti. (N-a ~ un cuvânt.) 10. a se chema, a se numi, a se spune. (Cum se ~ pe la voi acestei flori?) 11. a admite, a presupune, a spune. (Să ~ că-i aşa cum susţii.) 12. a conţine, a cuprinde, a scrie, a spune. (Ce ~ aceste documente?) 13. a ordona, a porunci, a spune. (Fă ce-ţi ~ el!) 14. a obiecta, a reproşa, a spune. (N-am ce ~, totul a fost perfect.) ZÍCE vb. v. chema, citi, cânta, executa, interpreta, intona, numi, parcurge.

//
Copyright (C) DEX online. Copierea definiţiilor este permisă sub licenţa GPL, cu condiţia păstrării acestei note. Detalii aici

//